Jurnalul unui penis

Ora 01:22

Mai întâi am început să-mi fac simțite impulsurile primite de la prezența feminină de pe hol. Deși aceasta părăsise proximitatea audibilă, nu însemna că simțurile mele acute nu mai aveau cum s-o perceapă.

Parfumul lăsat în urma ei mă făcea să-mi conturez în minte vaginul cu care voiam să leg o prietenie strânsă.

Totuși această acțiune a mea nu avu alt efect asupra suportului decât să-i provoace un vis erotic. Nu cred că era în legătură cu minunata creatură de pe hol, căci n-ar fi avut cum s-o fi auzit, nici mirosit.

Suportul meu are toate simțurile tocite. Dacă i-ai pune o femeie goală înainte, el ar da-o la o parte, ca să se uite la vreun serial.

(dacă s-ar întâmpla așa ceva, sigur aș interveni eu și aș salva situația)

El rememorează trecutul. Asta-i place: să-l întoarcă pe toate fețele. De parcă ar fi avut cine știe ce experiențe minunate dacă n-aș fi fost eu!

Dar eu cu ce mă aleg din experiențele astea trecute? Chiar dacă le-am trăit și eu împreună cu el, alături de el.

Eu sunt un penis al viitorului, nu al trecutului.

(deși poate peste vreo sută o să mă întâlnesc și eu cu niște penisuri rablagite la un pisoarul natural al unui parc cu mese de șah și o să începem cu toții să ne aducem aminte de vremurile când eram activi)

Nemulțumindu-mă înclinația lui spre visul erotic, am trecut la următoarea etapă: m-am ridicat tare și ferm. Mai tare ca oțelul. De altfel, aș fi putut sparge nuci cu capul și cu corpul. Numai să le fi găsit prin preajmă.

Și el ce crezi că face? Își bagă mâna în chiloți și începe să mă mângâie!

Nu era chiar efectul scontat!

Ba chiar m-aș fi trezit iar zguduit și frecat până ce m-ar fi usturat toate vinișoarele. Și nici n-aș fi prins vreo urmă a pașilor de pe hol.

Așa că am trecut la următoarea etapă: m-am împins în psihoterapeutul meu până ce acesta s-a umplut până la refuz de lichid ce se cerea scos.

Am mărit atât de tare de presiunea, încât aceasta deveni dureroasă. Blocam lichidul și trăgeam cu săgeți fierbinți în stomacul suportului. După încordarea din mușchii lui simțeam că-și atingeau ținta.

În plus, mă făcusem moale în mâna lui. Încât să n-aibă parte de o masturbare ca lumea.

După câteva minute de ezitare, se ridică în sfârșit. Nu mai putea răbda.

Reușisem: de acum avea să abandoneze siluirea mea. Și statul în pat.

Și cine știe? Poate avea să treacă la treabă.