Jurnalul unui penis

Ora 10:01

‒ Lăsați-l pe domnul, a vorbit suportul rival. Se descurcă și singur. Cât e să dea cu un mop? Trebuie să învețe ce înseamnă să fii responsabil, ceea ce nu prea știe.

‒ Nu vă dau voie să-mi vorbiți de rău oaspeții.

Îmi plăcea cu atât mai mult femeia. Mai ales cum se postase cu mâinile în șolduri în fața ăluia.

‒ Dar nu-l vorbesc de rău. Vreau să-l învăț câteva lucruri care-or să-i prindă bine pe viitor.

‒ Nu mai faceți pe profesorul!

‒ De fapt, chiar sunt profesor universitar.

Nimeni nu-l credea, așa că schimbă registrul:

‒ Nu voiam să-l pârăsc, dar dumnealui m-a rănit.

‒ Sper că nu în suflet.

‒ Nu, deși mi-a atins într-o oarecare măsură și sufletul. Aveam intenția să vă culeg câțiva trandafiri minunați ca zâmbetul dumneavoastră...

‒ De unde să-i culegeți? Doar nu cresc în cameră.

‒ De fapt, să-i cumpăr. Dar am zis mai întâi să fac cunoștință cu vecinul meu, să-i ofer o halbă de bere...

‒ Într-adevăr, fără asta nu poți cumpăra trandafiri.

‒ Mă rog. Am stat noi un timp de vorbă, apoi brusc a trântit halba cu bere și un ciob m-a rănit la picior.

‒ Așa ați făcut? se adresă proprietăreasa suportului meu.

‒ Sigur că nu.

‒ Bănuiam eu că e un mincinos.

‒ Într-adevăr nu știu despre ce vorbesc, se apără suportul rival. Și asta din pricină că mă fascinează ochii dumneavoastră.

‒ Ei poftim! Acum dați vina pe mine!

‒ Dar cu adevărat sunt rănit. Și aș vrea să mă ajutați. Ca să nu se infecteze rana. Păreți așa sufletistă...

‒ Ia arătați-mi rana!

‒ Nu pot aici.

‒ Să nu-mi ziceți c-ați început să vă jenați.

‒ Mi-e rușine de cine ar putea intra. Sunt un bărbat timid. Și îndrăgostit.

‒ Lăsați-mă cu din astea!

‒ Vă implor, ajutați-mă! Vreți să vă rog în genunchi?

Și chiar dădu să se prăbușească în genunchi.

Ea se lăsă convinsă, mai degrabă ca să nu se trezească în mijlocul unei scene și mai penibile, care i-ar strica firma.

Eu am fost târât în cameră după suportul meu înarmat cu mop și găleată.

Deși aș fi fost curios să știu ce se petrece între cei doi.

Îmi ronțăia măruntaiele sentimentul că pierd teren serios cu ocazia asta.