malignant | seria Madness (part. II)

Capitolul treizeci

- Beat. am subliniat eu, aruncându-mi brațele în jurul gâtului lui

Mi-am încrucișat încheieturile și am clătinat puternic din cap.

- Din câte văd, nu ești mai bine. a răspuns el. Și cred că suntem singuri. Restul au ales sexul. murmură el și mi-am ridicat colțul gurii. De ce nu ai făcut-o încă? el a întrebat

- Încă nu sunt atât de beată. am râs. Și tu?

- Aștept. a răspuns el simplu, ceea ce m-a făcut să îmi încrunt sprâncenele

- Pentru ce?

- Până când ești destul de beată.

- Ești imposibil. am clătinat din cap neîncrezător, un mic zâmbet răsărindu-mi pe față. Ar trebui să îmi fie frică? am ridicat o sprânceană

A fost un moment de tăcere între noi, când Kane m-a privit cu atenție. În orice altă situație, probabil că aș fi fost tulburată, dar nu și acum. Acum doar mă distram.

- Ți-e frică?

Mi-am mușcat buzele, gândindu-mi răspunsul. Odinioară era simplu. M-a speriat și mi-a dat coșmaruri. Dar aș putea spune da după acele câteva săptămâni? Cum aș putea să îmi fie frică de o persoană care și-a riscat viața de atâtea ori pentru a mă ajuta? Am zâmbit ușor. Kane avea ochi foarte drăguți. Mă amețeau și fermecau în același timp.

- Ai niște ochi foarte drăguți. am spus deodată, înainte să pot să îmi mușc limba

Băiatul se încruntă.

- Nu mi-ai răspuns la întrebare. mi-a amintit el, la care am ridicat inocent din umeri

M-a lăsat din strânsoarea lui și mi-a lăsat mâinile jos în timp ce făceam câțiva pași înapoi, uitându-mă în continuare la fața lui.

- Află singur răspunsul. am mormăit și era o dovadă clară că nu ar fi trebuit să mai beau

Dar atunci nu am crezut astfel.

M-am întors, mișcându-mi șoldurile. Nici măcar nu făcusem un pas înainte de a-i simți din nou trupul cald lângă al meu. Am zâmbit puțin, pentru că asta îmi doream.

Mi-am închis ochii când și-a așezat mâinile pe șoldurile mele, apoi mi-am strâns degetele pe mâinile sale. Am început să ne mișcăm în ritmul cântecului. Am aspirat aer în plămâni, frecându-mi tot corpul de el. La urma urmei ne distram.

Și am continuat să beau.

Totul s-a întâmplat atât de repede. Într-un minut beam shot-uri colorate cu prietenii mei beți, în următorul dansam pe ringul de dans, îl sărutam pe Kane și îmi treceam mâinile peste corpul lui. Apoi am băut și am dansat din nou, împiedicându-mă de propriile picioare, apoi m-am trezit pe spate lângă peretele uneia dintre băi, sărutându-mă cu Kane. I-am simțit buzele peste gâtul și maxilarul meu. Mi-am încurcat mâinile în părul lui în timp ce el mi-a strâns fesele, aproape rupându-mi rochia.

Totul în jurul meu s-a învârtit în timp ce am deschis gura și am închis ochii și am respirat aerul care umplea clubul. Am ieșit pentru o țigară cu niște oameni între timp, dar mă simt de parcă visasem acest lucru.

Ce se întâmplă? De ce sunt atât de bolnavă?

Nu mai aveam controlul asupra corpului meu. Picioarele m-au dus undeva, iar capul meu greu nu a înregistrat nici un eveniment. Și apoi a început coborârea bruscă.

Mi-am făcut drum prin mulțimea de oameni și, în cele din urmă, m-am trezit într-o baie spațioasă. Toată lumea a fugit brusc și am rămas singură. Mi-am sprijinit mâinile tremurătoare pe chiuvetă și m-am uitat în oglindă. Fetele de lângă mine făceau poze, vorbeau tare și râdeau, ceea ce mă înnebunea. Pupilele mele au devenit mari și cercurile întunecate de sub ochi au început să iasă foarte mult în evidență. Transpirația mi se prelingea pe tâmple, stricându-mi machiajul deja pătat. Am deschis robinetul de apă și am băut cât am putut. Îmi era al naibii de sete, iar realitatea începea să mă lovească încet. Am simțit fiorii curgându-mi pe coloana vertebrală și inima îmi bate mai repede. Habar nu aveam ce m-a determinat să iau acea pastilă, dar acum regret. Căci mai băusem înainte, dar niciodată nu m-am simțit astfel. Cu siguranță este doar vina ei. Mi-am pus o mână pe fruntea transpirată. Eram din ce în ce mai rău.