malignant | seria Madness (part. II)

Capitolul zece

Dakota: Voi fi la tine în cinci minute.

Dakota: Pregătește-te pentru o lovitură intensă în fund.

Am oftat puternic, aruncând telefonul pe salteaua patului. Doar gândul la conversația noastră mi-a oferit fiori pe șira spinării. Nu am văzut-o pe Dakota de trei zile și nu i-am răspuns la apeluri pentru că voiam să mă odihnesc după toată mizeria cu Brooke. Din păcate, prietena mea nu știa sensul cuvântului a te odihni. În fundul minții mele, am prevăzut marea explozie care urma să aibă loc după ce ea trece pragul casei mele. Nici măcar nu a întrebat dacă poate să vină, dar nu aveam de gând să îi mai interzic. Nu puteam să fug pentru totdeauna de întâlniri, iar o conversație sinceră m-ar putea ajuta cu adevărat și să limpezească puțin atmosfera. Ea și Seán erau prietenii mei și ceea ce se întâmplă a făcut parte din viața mea. Nu e de mirare că au dorit să mă ajute.

Am făcut câțiva pași înainte și înapoi prin dormitorul meu, apoi m-am apropiat de oglindă. Am privit-o în sus și în jos, netezindu-mi părul gras într-un coc. Mi-a fost prea lene ca să îl spăl.

Fața mea umflată părea slabă. În general, apariția mea a fost mai mult descurajatoare decât încurajatoare. Am început să mă joc cu mânecile unui pulover tricotat supradimensionat care fusese un cadou de la mătușa Giselle. Ea a fost sora bunicii mele din partea mamei mele. Nu am digerat-o la fel de mult ca oricine altcineva, dar a trebuit să recunosc că hainele primite de la aceasta erau destul de confortabile.

Fără să stau pe gânduri, mi-am croit drum prin baie până în camera lui Asher. Fără să mă obosesc să bat, am intrat înăuntru. Fratele meu tocmai stătea la biroul lui, scotocind prin sertare. Pe patul lui nefăcut era un rucsac deschis. M-am uitat mai întâi cu atenție la întreaga cameră, care părea ca o bombă atomică explodată, ceea ce nu era nou.

Ca de obicei, am simțit acel miros neplăcut care mi-a dat bătăi de cap. Un amestec de mâncare veche, sudoare și iarbă. Asher nici nu a observat prezența mea, prea absorbit în căutarea a ceva în biroul lui.

- Mergi undeva? am întrebat deodată, la care a tresărit speriat

Punându-și mâinile pe piept, s-a întors spre mine și m-a privit cu ochii mari ca farfuriile. Cu o respirație puternică mi-a studiat chipul și, când și-a dat seama că eram doar eu, a răsuflat puternic.

- La naiba, Blake. mârâi el, întorcându-se să își scoată din nou sertarele. Nu te mai strecura astfel, nu ai auzit de bătaie în ușă? Dacă eram dezbrăcat acum?

- Amuzant. am mormăit, încrucișându-mi brațele peste piept și sprijinindu-mi umărul de tocul ușii. Mama știe că ieși?

- Da. murmură el. Așa că nu te poți plânge ei. mi-a răsturnat el, privindu-mă cu o sclipire urâtă în ochi

Un zâmbet s-a strecurat pe chipul lui când a găsit ceea ce căuta.

- Iată. spuse el triumfător, scoțând o pipă de sticlă din sertar

Mi-am dat ochii peste cap pentru că știam foarte bine că el și prietenii lui se duceau într-un bârlog pentru a fuma iarbă și a jupui un animal mort găsit în pădure. Băiatul s-a apropiat de rucsac și a pus cu grijă pipa în el, apoi l-a închis și l-a aruncat peste umăr. S-a îndreptat, făcând contact vizual cu mine.

- Ieși din camera mea. a mormăit el, iar eu mi-am scos degetul mijlociu spre el înainte de a ieși și a trânti ușa în urma mea

Nu am fost niciodată foarte apropiați și, în mare parte, am fost legați doar de planuri rele și stupide, dar am observat că recent ne-am depărtat și mai mult. Am petrecut rar timp împreună, iar de când au început sărbătorile, Asher nu prea a fost pe acasă. În plus, toată treaba cu Dakota, am crezut că se simte puțin stângaci și a evitat să o întâlnească când era la noi acasă, deși amândoi au jurat că nu s-a întâmplat nimic și că au fost doar proști și inocenți să se încurce unul cu celălalt. Nu știam cât de mult adevăr era în asta, dar nu aveam de gând să aprofundez. Era problema lor personală. Eram îngrijorată pentru ei, dar atâta timp cât nu făceau o prostie, nu voiam să mă amestec.