malignant | seria Madness (part. II)

Capitolul douăzeci și opt

- Încă am niște rezerve în privința asta.

Am oftat din greu în timp ce îmi închideam valiza mare. M-am îndreptat, apoi m-am întors către mama, care stătea în picioare în pragul camerei mele. Cu un efort considerabil, mi-am tras bagajele de pe pat și le-am așezat pe podea lângă mine. Mi-am strâns mâinile și mi-am fixat privirea asupra lui Holland. Din nou, avea să înceapă un subiect care îmi toca mințile de aproape două zile.

- Dar de ce? Ai fost deja de acord. Și totul este rezolvat. am zâmbit ușor

Mi-am luat poșeta neagră matlasată de pe birou și am început să îmi împachetez cele necesare, cum ar fi încărcătorul de telefon, documentele și economiile pe care Holland le scoase din contul meu bancar cu o zi înainte. S-a dovedit a fi o sumă frumoasă. M-am bucurat pentru că nu am vrut să iau bani de la mama.

- Ei bine, să nu fii surprinsă dacă am probleme în a-mi lăsa fiica să plece la aproape trei sute de mile de acasă cu niște oameni necunoscuți! ea pufni, probabil ridicându-și mâinile în aer

Faptul că aveam spatele mi-a permis să îmi dau ochii peste cap, ceea ce am făcut.

- Orice mamă ar avea gânduri negre.

- Mamă, nu trei sute, ci două sute optzeci și, în plus, nu merg cu oameni suspecți. Ți-am spus deja că sunt prieteni foarte buni cu Seán. Și mătușa Violet a confirmat. Voi fi în siguranță.

M-am întors cu fața în direcția ei și am privit cu satisfacție cum încordarea ei se diminua.

- Dar nu i-am văzut niciodată pe acești oameni și nu îi cunosc. a insistat ea. Blake, sunt îngrijorată.

- Ți-am spus de un milion de ori, mamă. am murmurat. Pe lângă mine, Dakota și Seán, mai sunt Raven Sage Patterson, Sterling Sanchez, Cyrus Palmer, Edward Roberts și Noah Sanders. Și, într-adevăr, niciunul dintre ei nu este criminal în serie sau violator. Oricum, i-ai mai văzut pe Raven și Edward, au venit la mine odată.

În cele din urmă, am scos din dulap un hanorac verde închis și mi l-am drapat peste umăr. Am închis ușa mobilierului și m-am apropiat de oglinda care atârna pe peretele de lângă ea. Chiar arătam bine în blugi și un maiou negru. Mi-am lăsat părul, care era foarte ușor ondulat, liber. După un timp mi-am amintit că nu aveam șosete. Odată ce le-am ales pe cele potrivite, m-am dus înspre pat și m-am așezat pe saltea să le pun.

- Cyrus e la aceeași școală cu tine? Pentru că numele lui îmi pare familiar. se întrebă Holland cu voce tare, iar capul mi s-a luminat imediat

- Nu. am mințit lin. Adică a fost un băiat care a mers la școala noastră cu acest nume, dar nu era el. am adăugat

Mi-a fost teamă că mama ar putea începe să investigheze și dacă ar afla adevărul, probabil că n-aș reuși să scap cu viață.

- Și îi cunoști pe toți? ea a întrebat

- Da. Ți-am spus deja asta. I-a cunoscut și mătușa Violet. Și cu siguranță nu ar fi fost de acord să îl lase pe Seán să plece dacă nu ar fi fost sigură că ar fi în companie bună. La fel a făcut și tatăl Dakotei și cumva a fost de acord. Sunt doar două zile. Luni mă întorc sănătoasă și vie. Și o să te sun. am spus încrezător, dând din cap

Ei bine, adevărul era aproape același cu povestea pe care i-am spus-o mamei. Aproape. Ultimele două zile de când am aflat că Seán a devenit în mod neașteptat deținător de bilet de box, a înnebunit. Violet Mayfield era puțin sucită și trăia în propria ei lume, așa că fiul ei a convins-o surprinzător de repede să îi ofere opt bilete. Era influențabilă, iar prietenul meu a știut să o folosească perfect.