Aria- Jocurile sorții

Capitolul 9

Monic trebuie să ajungă din clipă în clipă. Nici nu-mi termin bine gândul că o și văd intrând pe ușă. Arată destul de odihnită după noaptea trecută.

̶  Neața!

̶  Neața, Aria!

̶  Ce ai adus în pungă?

̶ Vreau să facem clătite și am adus gem și ciocolată, ouă, fructe de pădure și sirop de arțar. Nu am reușit sa mănânc nimic azi, iar după masă am cursuri.

̶  Dar aveam și eu tot ce ne trebuie.

̶  Îți strică să ai în plus?

̶ Nu, dar...

̶̶ Niciun dar. Azi vreau să ne petrecem dimineața împreună, așa că fetele, după care să ne aranjăm și să ne mișcăm fundurile la cursuri.

̶ Bine, draga mea. Așa facem.

Îmi îmbrățișez prietena și mergem în bucătărie. Iau din dulap un bol și încep să fac compoziția pentru clătite. În timp ce Monic pregătește farfuriile și pune tigaia la încins pe plită, observă buchetul imens de flori de pe masă.

̶ Aria?

̶ Da.

̶ Care-i treaba cu florile? Mă întreabă cu o curiozitate vizibilă în ochi.

̶  Le-am primit azi dimineață.

̶  De la cine ai primit tu flori așa cu noaptea în cap.

̶  De la un tip.

̶  Un tip zici? Ce tip?

̶ Un tip din club, pe care-l cunoșteai și tu aseară dacă nu dispăreai așa.

̶  Ari scuză-mă, am uitat să-ți las mesaj și am rămas fără baterie, sper că nu ai așteptat prea mult.

̶  Nu-ți bate capul, mă gândeam că nu mai vi și am venit acasă.

Monic vine spre mine și mă strânge în brațe

̶  Foarte bine ai făcut. Acum revenind la flori, deci cine e tipul?

Nici nu apucă bine de rostit cele câteva cuvinte, că se și duce țintă spre masă, și ia biletul pus între flori.

̶  Cine e Amedeo?

̶  Poi din ce am aflat de la el aseară, e patronul clubului la care am fost.

Blondina face ochii mari cât cepele.

̶  Patronul? Și cum Doamne ai dat tu fix peste patron?

̶  Cred că mai corect spus, cum a dat el peste mine?!

̶ Adică?

̶  Poi stăteam liniștită la bar și te te căutam cu privirea. Cât am încercat eu să te zăresc în mulțime, un tip înalt și bine făcut s-a așezat lângă mine. Dacă nu-și vărsa apa pe mine probabil nici nu deschideam o conversație.

̶  Nu-mi spune că și-a vărsat apa pe tine?mirarea i se citește pe față.

̶  O fix asta a și făcut. Nu a fost vina lui. Un grup de tineri neatenți au trecut pe lângă noi și l-au lovit din greșală. Se vedea pe fața lui că se simte jenat de toată situația. S-a grăbit să-mi șteargă rochia, însă era prea udă, așa că m-a dus într-o cameră, stil garderobă, unde am putut să mi-o usuc.

̶  Doamne Aria, puțin te las nesupravegheată și faci numai nebunii.

Monic izbucnește într-un râs colorat, care mă face și pe mine să râd.