Aria- Jocurile sorții

Capitolul 23

Oprim pe drum să luăm de mâncare, apoi pornim spre cabană. Mă asigur tot drumul că nu suntem urmăriți. Aria stă în liniște până ajungem. Nu zice absolut nimic tot drumul. Încep să-mi fac griji. Nu prea stă tăcută așa de mult. Nu cred că a reușit vreodată.

̶ Vrei să bați vreun record? Întrerup eu liniștea când intrăm în casă.

̶ Ce? Mă întreabă ea distrasă. Abia acum pare să observe cu adevărat că am ajuns acasă.

̶ Ești tăcută. Vrei să depășești vreun record?

̶ Nu fi... Aria mă împunge cu cotul în abdomen.

Zâmbesc.

̶ Asta e Aria de care-mi place.

̶ Nu. Asta nu e Aria, spune ea bonsumflată.

̶ Ba da, spun și mă apropiu de ea ca să o iau în brațe.

̶ E doar o Aria care stă să explodeze. O Aria care s-a săturat să se întrebe de ce, și să nu primească niciun răspuns. Mă gândesc într-una la Amedeo.

̶ Aria, e doar un păpușel.

Zâmbește.

̶ Unul care m-a vrăjit frumos.

̶ Dar nu așa ca mine, spun eu și îmi lipesc buzele de ale ei pentru a-i împrăștia gândurile apăsătoare. Nu vreau să-și bată capul cu asta. Nu acum. Acum vreau să-și bată capul cu mine.

O iau pe sus fără să ascult protestele ei și o sărut apăsat. Are gust de zmeură, de la ciocolata de mai devreme. Pentru sângele meu înfierbântat e cea mai dulce ciocolată. Nu știu ce va fi mâine dar prefer să nu mă gândesc.

Eu, cel care nu ratam niciun minut în care îmi puteam planificare fiecare mișcare, m-am lăsat dus de vraja ochilor unei prințese și de gustul ei dulceag. Un lichior fin, care te amețește înghițitură cu înghițitură și pe care l-ai bea până la ultima picătură. M-am îmbătat de mult, ce mai contează acum.

E târziu pentru analize pe text, și abia acum îmi dau seama că suferința a avut un scop precis. Nu aș fi putut aprecia ziua de azi dacă nu treceam prin întuneric. Nu voi uita trecutul și nici pe ea, dar am realizat că nu pot rămâne în loc. Trebuie să plec mai departe. Călătoria mea abia a început. Nu știu cât va dura sau dacă voi mai avea de suferit, dar am găsit în cea pe care o țin în brațe dorința de a mă ierta.

Merg cu Aria până la canapeaua din fața șemineului. Mă așez pe ea fără să-i dau drumul din brațe. O sărut ușor pe gât, iar pielea ei începe să danseze sub presiunea buzelor mele fierbinți.

Îmi place să o văd așa, arzând de dorință. Cobor cu sărutările dureros de încet către decolteul subtil al bluzei vișinii. Trag ușor de el și îi sărut partea de sus a sânului drept, apoi îmi îndrept atenția și spre cel stâng. Geme și simt că nu mai are răbdare după felul în care mă trage de bluză implorâdu-mă să nu mă opresc. Îi dau bluza jos dintr-o mișcare. Inima îi bate cu putere iar privirea ei pătrunzătoare mă fixează ca de obicei. E curioasă. Incitant de curioasă. O sărut pe abdomen având grijă să poposesc cât mai mult pe anumite zone. Mă prinde de păr și se foiește sub mine ca un leu ținut într-o cușcă. Trag ușor de marginea de sus a blugilor. Materialul elastic îmi permine să-l îndepărtez exact cât am nevoie pentru a o pune pe jar puțin.

Tresare și mă strigă pe nume. Am făcut-o să aștepte destul. O vreau mai mult decât orice și știe asta. M-am jucat eu cu ea, dar într-un final tot ea e cea care s-a jucat cu mine.

Îi dau blugii jos, iar ea se repede să-mi desfacă cămașa rupând fără rușine câțiva nasturi. Trage de cureaua de la pantaloni și mă dezbracă complect în mai puțin de un minut. Incredibilă fata asta!