Capitolul 22

17 2 0
                                    

Privesc lumina soarelui de amiază care se răsfrânge asupra trupurilor noastre transpirate. Aș opri timpul în loc pentru ziua aceasta nebună, aș retrăi-o iar și iar fără să schimb nimic, nici măcar durerea care ne-a adus aici.

Nu știam ce înseamnă fericirea până când nu a apărut el, nebunul de pe tabla mea de șah. Acum e rândul meu să- i arăt asta. Să lipesc bucățile împrăștiate de durere. Nu vreau să înlocuiesc pe nimeni, nu vreau să fiu un colac de salvare. Vreau doar să fiu iubită. Iubită de el. Iar după orele pasionale pe care le-am petrecut împreună, cred că dorința mea a devenit realitate. Eu aveam nevoie de el și el de mine, dar niciunul nu am observat asta. Sufletele noastre au știut din prima zi să bată unul pentru altul, mai greu cu mintea care a avut grijă să facem lucrurile la timpul lor.

̶ La ce te gândești? Mă întreabă Dario cu o voce caldă.

Privirea lui pătrunzătoare mă fixează. Cercetează o urmă de regret?

̶ La tine.

Zâmbește nesigur, dar o face.

̶ Dario, lasă frica!

Nu se aștepta, văd asta pe fața lui.

̶ Sunt aici și nu plec. Nu voi păți nimic, și chiar dacă ar fi să se întâmple ceva, vreau să știi de pe acum, că nu e vina ta. Nu mă poți proteja de viață. Dacă ea va considera că trebuie sa dea cu mine de pământ, atunci asta să facă. Dacă într-o zi călătoria mea pe această lume va lua sfârșit, atunci așa să fie. Dar nu voi pleca fără să lupt, ține minte asta.

̶ Nu-mi vorbi așa, te rog. Nu vreau să mă gândesc acum la asta. O vom scoate la capăt cu tot.

̶ Nici nu mă gândesc că nu.

Se întinde după mine și mă sărută lung și apăsat pe buze, trezind pentru a mia oară fiorii în tot trupul.

̶ Sus! Știu că-ți place dar trebuie să mâncăm ceva, altfel vei leșina.

Mă ridic leneșă și mă îmbrac doar cu un tricou de-al lui, luat din dulap, după care merg în living după el.

Pregătește clătite spre surprinderea mea.

̶ Gem sau ciocolată?

Mă prefac că mă gândesc dar știe deja răspunsul.

̶ Ciocolată să fie.

̶ Dario?

̶ Da.

̶ Mulțumesc!

̶ Pentru?

̶ Pentru că ai venit după mine. Pentru că o faci mereu.

̶ Mereu e mult spus. Numai când ai crize de încăpățânare.

̶ Numai când ai tu crize de idiot, mă reped eu să vin cu replica.

Râdem amândoi așa cum nu am mai făcut-o de mult. Îmi era dor de asta, de liniște și relaxare.

Dar liniștea nu ține la nesfârșit. Telefonul lui sună.

̶ Lasă-l! Mă oprește el atunci când vreau să i-l aduc.

BZZZZZZZ până intră căsuța.

BZZZZZZZ iar.

̶ Ar trebui să răspunzi.

̶ Nu azi, îmi spune el continuând să întindă o clătită în tigaie.

Dar telefonul sună pentru a patra oară într-un minut. Dario oftează și merge după el. Eu rămân cu clătita mea delicioasă și plină de ciocolată. Chiar când să iau ultima mușcătură, Dario reapare în bucătărie.

Aria- Jocurile sorțiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum