Aria- Jocurile sorții

Capitolul 10

Sergiu intră în birou cu două dosare în mână, pe care mi le așază în față.

̶ Ce-s cu astea?

̶ Trebuie verificate până mâine, așa m-a rugat Andre să-ți transmit.

̶ E ceva important?

̶ Ceva persoane dispărute cred. Nu m-am uitat încă peste ele.

̶ Ok, am să mă ocup mai târziu de ele.

̶ Ești bine?

̶ După cum se vede, zic fără a ridica privirea din monitorul calculatorului.

̶ Ce cauți mai exact. De o oră nu ridici capul de acolo.

Sergiu vine spre mine și se uită să vadă ce fac.

̶ Ce număr e ăsta?

̶ E numărul unei mașini.

̶ Al cui?

̶ Asta încerc să aflu.

̶ Asta pricep și eu, dar de ce e așa important?

̶ Cu mașina asta a venit Aria acasă acum câteva zile.

̶ Deci asta e mașina așa zisului Amedeo, cel de care ziceai că i-a trimis Ariei flori?

̶ Exact.

̶ Ai găsit ceva?

̶ Absolut nimic, tipul e curat, spun în timp ce mă îndepărtez obosit de monitor și mă scufund în scaun exasperat de faptul că nu găsesc nimic, deși ceva îmi spune că aparențele înșală.

̶ Atunci poți să stai liniștit.

̶ Nu cred, Sergiu ceva nu e bine. Ascultă ce-ți spun, ceva nu e bine la mijloc. Mașina aia e izbitor de asemănătoare cu cele folosite de mafioți.

̶ Sincer...mie mi se pare o mașină obișnuită, specifică unui patron de club. Nu vă de ce insiști atât.

̶ Poate mă înșel și ai tu dreptate, sau poate te înșeli tu și am eu dreptate.

̶ Doamne frate, mă omori cu prostiile astea de fraze încâlcite. Oricum Ariei nu-i place prezența ta, ce treabă ai tu de la cine primește ea flori?

̶ Nu-mi pasă de florile alea stupide.

̶ Zău...eu am impresia că florile fac mai mult decât mașina.

Sergiu se uită țintă la mine așteptând să-mi vadă reacția.

̶ Mă enervezi deja, eu chiar cred că nu e ceva bun la mijloc și tu ai chef de prostii.

̶ Te cunosc, Dario. În ecuația asta nu e vorba despre mașină, ci de mai mult. Înțeleg că-ți faci griji pentru ea dar deja ești paranoic. O să te considere un ciudat disperat care o urmărește.

̶ Dar nu o urmăresc, cel puțin nu acum. Off, nu asta e ideea!

̶ Dar care?

̶ Că ești un bou și nu mă crezi când îți spun. Vei vedea că am dreptate.

̶ Oi fi eu un bou, dar ție îți arde de gelogii.

Iau pixul de pe masă și arunc cu el în Sergiu, care începe să râdă.

̶ Ai să-mi dai tu dreptate, numai să aflu ceva valoros.