Aria- Jocurile sorții

Capitolul 15

̶ Ariana?! Bună, numele meu este Timea. Vino, vreau să-ți explic puțin despre ce este vorba.

Femeia înaltă din fața mea, îmbrăcată în sacou și cu o fustă care-i pune talia și picioarele frumoase în evidență este tocmai șefa acestei cafenele. O urmez tăcută, cu emoțiile scai lipite de mine, până la o masă de lângă bar, unde ne așezăm. Până mai verifică ea CV, eu îmi mai analizez o dată ținuta asigurându-mă că pantalonii negrii și cămașa albă sunt impecabile exact ca acum o oră când am plecat de acasă. Am avut noroc că bunicul a plecat devreme cu treburi prin oraș, astfel am scăpat ușor de ochii săi curioși.

̶ Așa, spune femeia trecută de treizeci de ani, observ că nu ai mai lucrat până acum, însă asta nu este o problemă.

̶ Nu am mai avut job, însă mi-am dorit de ceva timp să găsesc ceva ce-mi place.

̶ Crezi că munca în această cafenea, ar fi ceea ce-ți dorești?

̶ Sincer cred că da, spun eu zâmbind emoționată, cu mâinile tremurânde așezate în poală.

̶ Ce crezi tu că te-ar recomanda pentru acest job?

Stau câteva secunde să mă gândesc, după care spun cu sinceritate:

̶ Sunt o persoană veselă, implicată și comunicativă. Mă descurc să gestionez situațiile neprevăzute și cred că în astfel de domenii asta e cel mai important.

Femeia ma privește cu atenție, gândindu-se parcă dacă să mă creadă sau nu, după care îmi zâmbește prietenos.

̶ Bun. Atunci azi primești șansa de a afla dacă acest job ți se potrivește sau nu. Aida te va ajuta și îți va explica ce ai azi de făcut, după care la finalul zilei voi decide dacă postul rămâne sau nu al tău.

Încep să chicotesc de bucurie, neputând să-mi ascund entuziasmul și mă abțin cât pot să nu sar în picioare de pe scaun și sa țopăi printre mese.

̶ Vă mulțumesc mult! Am să-mi dau tot interesul.

̶ Asta și vreau să văd, spune Timea care se ridică de la masă și o cheamă pe Aida, chelnerița cu experiență.

̶ Aida ea este Ariana. Azi o vei ajuta și îi vei explica ce are de făcut.

̶ Încântată, spun eu în timp ce dau mâna cu viitoarea mea colegă, sper eu.

̶ Fetelor, să aveți spor la treabă, ne vedem mai târziu. Timea ne salută, după care iese din cafenea vorbind la telefon.

̶ Deci, cu ce încep? Întreb eu cu nerăbdare.

̶ Văd că ești foarte entuziasmată, asta e bine.

̶ E primul meu job și nu aș vrea să o dau în bară.

̶ Stai liniștită, eu zic că te vei descurca dacă mă asculți cu atenție.

Aida nu pare cu mult mai mare decât mine însă maturitatea din vocea ei evidențiază faptul că știe ce face aici. După o jumătate de oră în care îmi explică ce urmează sa fac, bruneta mică de înălțime și slabuță se apucă de treabă. Primesc instrucțiuni să iau comanda de la masa doi și trei și pornesc entuziasmată spre a-mi îndeplini prima sarcină. Notez pe carnetul primit comenzile după care mă întorc la bar unde o altă colegă se ocupă de ele. În mai puțin de zece minute mă întorc la masa doi cu trei cafele și trei croasante cu ciocoletă, iar la masa trei cu un frape și o brioșă cu afine pentru o fată ocupată să-și scrie de mână eseul pentru facultate.

Cafeneaua începe să se umple, iar eu trec la treabă fără a mai aștepta ca Aida să-mi spună ce să fac. Iau comenzile una după alta și întâmpin clienții cu un zâmbet tipic mie. Ziua trece repede, fără incidente și nici nu observ când se face seară. Timea apare exact când iau o altă comandă și îmi face semn să merg la masa unde s-a așezat ea. Îi predau Aidei comanda și mă îndrept spre Timea.