GARSONIERA

Capitolul 5 -Adela

                                                                                             

              Am ajuns la concluzia că într-adevăr nu mă simt deloc împăcată cu mine. Alma mă vede ca cea mai optimistă persoană pe care o cunoaște. Are încredere în deciziile luate în situațiile tensionate ce mai apar la serviciu, în gândirea pozitivă, de care spune că,  uneori, e molipsitoare, în iertarea cu ușurință a greșelilor, în veselia mea ce alungă tristețea celor din jur. Și totuși, faptul că întotdeauna am privit cu încredere viața sau oamenii, acum nu mă ajută deloc. Am insomnii, iar dimineața mă simt deja obosită. Pe drumul spre serviciu nu mă mai bucur de razele soarelui, de ultimii ghiocei, de narcisele și zambilele din grădinițele de lângă blocuri. Mă simt tensionată de cum pășesc în afara blocului. Caut din priviri peste tot, pe stradă, prin oraș, în magazine, la serviciu, un anumit bărbat, iar atunci când constat că nu este, în loc să mă bucur, simt o tristețe de neînțeles. Emit judecăți inutile, precum că el este un fustangiu cu care am avut o aventură și doar atât, însă sufletul nu mă lasă să uit. Zilele acestea m-am oferit să lucrez în ture duble, doar pentru a-mi ocupa mintea cu altceva, iar oboseala fizică să vină ca un bonus. Nu-mi explic de ce sunt interesată atât de viața lui. L-am întrebat chiar și pe Ionuț, colegul nostru, detalii despre examenul de conducere, ba chiar am amintit și numele câtorva examinatori, printre care și a lui. Mi-a confirmat și el, tot din auzite, c-ar fi considerat cel mai strict.

       – Cu Săndulescu reușesc doar cei care conduc foarte bine! mi-a spus și am simțit imediat puțină mândrie. 

       I-am auzit numele rostit cu respect și am simțit și că mă înroșesc în obraji când gândul că acel bărbat, despre care doream să aflu cât mai multe informații, îmi sărutase fiecare părticică a corpului și lăsase în urma lui niște amintiri ce îmi fura nopțile. Poate nu-l uit și  pentru că-l caut deseori  în mediul online. La început am crezut că o fac de plictiseală. Am încercat diverse combinații ale numelui său pentru a-i găsi pagina Facebook, fără succes însă. Am bănuit și de ce nu are un profil cu numele real, după ce am găsit diverse opinii despre el și colegii săi, nu tocmai bune. Majoritatea se roagă să nu ajungă pe lista lui, nefiind unul dintre cei care mai închid ochii în fața greșelilor, ci le taxează. Unii sunt lăudați și apreciați, alții, din categoria cărora face parte și el, sunt înjurați, considerați aroganți, cu probleme de comportament sau frustrați datorită problemelor familiare.  Am găsit și comentarii favorabile venite din partea unor conducători auto cu experiență. Le laudă profesionalismul, ținând cont de câte accidente sunt provocate prin imprudența începătorilor și nu numai. Și eu am plasat întreaga vină pe polițiști, prea furioasă de a gândi corect și de a-mi asuma faptele. Dar, cu ce a greșit el  din punct de vedere profesional? A venit la timp, a prezentat de la început regulamentul, traseul și cele trei manevre speciale pe care le vom executa. Nu ne-a distras prin deschiderea radioului, geamului, aerului condiționat, telefonului sau cu diverse gesturi, cum am mai auzit. A fost atent la traseu și a vorbit doar cât a fost nevoie. Ce vină are că eu m-am încadrat după virajul la dreapta pe a doua bandă pentru că așa m-a învățat instructorul, cu scopul de a ocoli groapa din asfalt, de pe prima?  Sau că la întoarcerea din trei mișcări am uitat să introduc maneta schimbătorului de viteze  în marșarier , apoi să semnalizez plecarea de pe loc? Să fiu sinceră, mi-a fost mai ușor să dau vina pe ei și nu pe faptul că nu am fost îndeajuns de pregătită.

       Alma, mustăcește de cele mai multe ori când trece pe lângă mine și Magda, mă întărâtă la discuții numai de-ar afla ceva despre bărbatul misterios din viața mea. Le răspund cu zâmbete și le ațâț mai mult curiozitatea. Nici de la Daria n-am aflat mare lucru. Iese la întâlniri ca înainte, uneori rămâne și peste noapte și mă întreb dacă el este cel care o așteaptă. A înțeles că între noi nu este nimic și mi-a respectat rugămintea de a sta departe unul de celălalt. Deci, de ce sunt supărată și mă simt părăsită?