Gemetele sale se întrepătrundeau cu visul și m-am foit, schimbându-mi poziția. Simțeam că lipsește ceva și l-am căutat, așteptând ca brațele sale să mă înconjoare și pieptul de care mă lipeam pentru a adormi liniștită până a doua zi. Le-am simțit ca răspuns la gestul meu, de a mă împinge în el, dar respirația întretăiată și câteva sunete guturale scăpate în întuneric, m-au trezit de-a binelea.
– Cât este ora? am întrebat somnoroasă.
Eram conștientă, dar cu ochii închiși, parcă lipiți și oricum probabil nu aș fi văzut nimic prin întunericul din cameră. A intuit mișcarea de a mă răsuci spre el și abia atunci a răspuns.
– E târziu, culcă-te, Alma!
Am ascultat de șoaptele care mă linișteau, ca de fiecare dată și am rămas nemișcată. Când nu este lângă mine somnul mi-e agitat, cu vise întrerupte și treziri bruște, iar faptul că-l știu aici îmi conferă siguranța de care am nevoie. Am adormit zâmbind, cu gândul la el. În unele privințe nu s-a schimbat nimic și încă îl mai cert pentru lucrurile sale împrăștiate prin cele două camere, ori că intră peste mine la baie și nu dă doi bani pe intimitatea de care are nevoie un om sau pentru că uneori e prea posesiv și mă vrea doar pentru el, fără a ține cont că lângă noi mai sunt și alte persoane, iar comportamentul nostru devine stânjenitor pentru toți.
La un moment dat i-am atins mâna, probabil o altă obișnuință din timpul nopții. Am pipăit bandajul din jurul ei, iar el a simțit și a încercat să și-o tragă, dar prea târziu. Deja realizasem că nu este un vis și am avut reacția pe care nu și-o dorea. A încercat să se impună prin forță, dar durerea iscată datorită efortului fizic l-a forțat să renunțe să mai se lupte cu mine. Au urmat vaiete lungi și un mare șoc pentru mine, când am văzut la lumina veiozei aflată pe noptiera mea, cum i se încleștase maxilarul din cauza durerii și am bănuit locul, după cum își presa palma în partea dreaptă, în jurul coastelor.
– Ce-ai pățit? am întrebat panicată neștiind cum să ajut să i se atenueze mai repede starea.
Probabil îl lovisem în acea zonă cât mă zbătusem să mă eliberez din strânsoarea prin care mă împiedica să văd în ce hal ajunsese acasă.
– O mică încăierare!
– Mică? Tu te vezi cum arăți? Lasă-mă să văd ce ai acolo!
– N-am nimic, Alma, nu mai face atâta tevatură din asta! N-am chef să afle acum și maică-mea, știi doar cum este ea!
L-am urmărit cu câtă greutate s-a ridicat în șezut și s-a sprijinit de tăblia patului.
– Bine, vorbesc mai încet, doar dacă ridici tricoul, îmi arăți ce ai pățit și apoi povestești cu lux de amănunte tot ce s-a întâmplat!
– Hai, stinge lumina și vino în pat, Alma! Înțelege că nu s-a întâmplat nimic. Uite, sunt aici, în patul nostru, da! Calmează-te și hai să dormim! și-a înmuiat tonul și a încercat cu binișorul, crezând că mă îmbunează și renunț ușor.
– Am vorbit serios, Dan! Îmi arăți sau scol toată casa în picioare? am spus și mi-am întărit hotărârea prin limbajul trupului, așezând mâinile în șolduri, pregătită de a trece oricând la fapte, dacă nu asculta.
– Uneori, ești mai încăpățânată ca un catâr! a bombănit, cât s-a dezbrăcat de tricou. Ți-am spus că nu am nimic grav, doar o mică leziune care probabil se va învineți în curând, iar asta ți-o poate confirma și Sandu. S-a iscat un conflict între două găști, am intervenit și până s-a stins totul s-au împărțit și câțiva pumni. Atâta tot! Acum, hai să dormim!
CITEȘTI
GARSONIERA
General FictionCând viața te lovește, nu uita că timpul tău în această lume este limitat. Poți să cazi, să suferi, dar întotdeauna să ai puterea să te ridici pentru că fiecare zi îți va aduce o altă provocare ce trebuie s-o accepți.
