GARSONIERA

Capitolul 3 - Adela

       Nu-mi vine să cred! La ce s-a gândit când a intrat în magazinul în care lucrez? E imposibil să pun asta pe o simplă coincidență. E prima dată, de când lucrez, când îl văd aici. Și cum să mă port cu un bărbat pe care m-am jurat să nu-l mai bag în seamă, acum când Maia, managerul nostru e cu ochii pe mine? Într-o lume ideală i-aș azvârli tricoul peste ochi, apoi aș chema paza să-l însoțească până la ieșire, nu doar a magazinului, ci și din centrul comercial pe motiv de comportament perturbator. În schimb, îmi îndeplinesc sarcinile postului cu un adevărat profesionalism, doar am învățat asta și de la el. Desfac pachetul cu boxeri și-i expun între noi, după cum cere  politica magazinului. Lenjeria intimă este verificată întotdeauna împreună cu clientul pentru că aceasta nu se va returna. Client mulțumit, manager fericit! cum ne reamintește Maia la fiecare tură.

       – Rămân? întreb și-mi mențin privirea undeva la baza gâtului său. Refuz pe cât posibil orice contact vizual cu acest individ care n-a  înțeles de bunăvoie de ce l-am evitat în tot acest timp.

       – Nu sunt prea convins. Dumneavoastră, domnișoară, ce părere aveți?

         Are chef de glume și  a venit să mă enerveze? Ridic privirea, dar de această dată el e cel care se uită în altă parte, dar amuzamentul sesizabil din voce e și vizibil printr-un surâs în colțul gurii. Mă provoacă? Arunc un ochi spre Alma, dar e ocupată cu clientul din fața ei, iar Maia a dispărut din peisaj. Cum ar fi dacă l-aș ștrangula cu boxerii ăștia noi de gât?

       – La ce oră scapi? întreabă cât își scanează cardul, iar eu mă grăbesc să-i împachetez cumpărăturile, să-l văd odată plecat.

       Capsez bonul pe punga de hârtie și i-o întind cu cel mai fals zâmbet de pe ziua de azi, mulțumind pentru cumpărături, invitându-l și altă dată în magazinele noastre. Sper să înțeleagă că nu doresc să mai luăm contact vreodată.

       – N-ai uitat ceva? 

       Nu se dă plecat atât de repede pe cât mi-aș fi dorit. Deja două persoane așteaptă la rând, iar el n-are de gând să elibereze locul. Nu-mi permit să aduc problemele personale aici, mai ales azi, în prima zi din noua funcție. Salariul este mai mare, iar contractul a fost semnat pe o perioadă nedeterminată, exact de ce am nevoie pentru a-mi achita facturile și chiria lunară.

       – Mai doriți ceva? întreb tăioasă și-l fixez iritată direct în ochi. Poate așa va simți că nu este locul și momentul potrivit pentru a întreține această discuție.

       – Știi bine ce! șoptește cu o siguranță enervantă.

       – Programul este afișat la intrare, mormăi deranjată de situația în care mă pune acum dinadins.

       Simt cum obrajii îmi iau foc datorită lui și a tensiunii dintre noi. Trec la următorul client, urmărindu-l cu coada ochiului cum se îndepărtează, probabil mulțumit că a obținut ce și-a dorit. Îmi ia câteva minute să-mi revin.  Până la urmă am stabilit o întâlnire? Nici nu mai are rost să mă întreb de unde a aflat locul de muncă.  De la Daria sau de ce nu, chiar de la mine! S-au întâmplat atât de multe în noaptea aia, încât mi-am jurat că mă voi opri întotdeauna după primul pahar de alcool. Devin mai agitată cu cât se apropie ora de închidere, deși îmi spun că a venit doar să mă stârnească. Mă așteaptă acasă, la scară?

        În cele două săptămâni ne-a vizitat de două ori, surprinzând-o chiar și pe Daria. De fiecare dată am fugit în camera mea, sperând ca cele întâmplate între noi să fie date uitării și de el sau pur și simplu trecute la capitolul, O aventură de o noapte.