GARSONIERA

Capitolul 10 - Alma

       Astăzi mă simt mai istovită decât în ultimele zile. După trei ture lungi, consecutive, mă declar frântă. N-o puteam refuza nici pe prietena mea, Adela. Mesajul ei, trimis seara târziu, înainte de culcare, m-a îngrijorat.  Am acceptat imediat, deși  știam că a doua zi aveam un curs important. Nu a precizat un motiv anume, dar faptul că a apelat la mine, la acea oră,  mi-a dat de înțeles că este destul de important pentru ea.  Am sperat doar ca această urgență să fie ceva ce are legătură cu fericirea ei, deoarece are un suflet prea bun pentru a fi necăjit de răutățile lumii. 

       Poate n-aș fi atât de epuizată dacă m-aș fi odihnit mai bine. Se pare că în ultimul timp, Dan are un program aparte. Nu știu ce se întâmplă cu el și dacă tot nu vorbim, rămâne o enigmă pentru mine. La miezul nopții, după prima zi de muncă, m-a trezit sunetul apei ce curgea în cadă. Am rămas în pat și minute bune am încercat să fac abstracție de acel sunet deranjant și să adorm la loc. 

       Dar de ce nu se mai umple odată cada aia? îmi tot ziceam, aducând colțurile pernei în jurul urechilor. Pe sub pragul ușii se observa o dâră de lumină, fără a se se auzi altă mișcare prin jur. O fi adormit? Ar fi și asta o posibilitate, la cât de nesimțit e! am bombănit de zor.

       Enervată, am bătut la ușă și cum nu mi-a răspuns am intrat  în baie.  La început nu l-am observat. Somnoroasă și prea ocupată să-l înjur în gând pentru că mă trezise iar la o oră nepotrivită, l-am văzut abia când m-am îndreptat spre cada freestanding ovală, de lângă fereastră.  Speriată, am fost la un pas să țip, să-i alertez pe toți ai casei. M-am apropiat cu strângere de inimă și dacă nu-i observam mișcarea mâinii prin care își îndepărta părul lung de pe frunte, probabil aș fi dat alarma în toată casa. Nu știu de ce gândul mi se dusese la ce-i mai rău. Îmbrăcat în hainele ce-i țin loc de pijama, maioul lui larg și niște boxeri negri, stătea lungit în cadă, pe jumătate ud.  

       Din cauza căldurii? m-am întrebat iar.  Începutul verii a debutat cu temperaturi mai ridicate, dar cu o fereastră rabatată devine chiar suportabil în orice cameră. Nu-l deranjează sunetul apei și faptul că e rece? Sau a băut iar?  Mi-am pus tot felul de întrebări atunci. Apoi am stat pe gânduri și am oscilat dacă să plec, să-l las să înțepenească acolo sau să-l trezesc? Sufletul nu m-a lăsat și primul pas a fost să închid robinetul. Atunci a deschis ochii. Deci nu dormea atât de profund cum crezusem inițial.

       – Ce cauți aici? am simțit că sunt la luată la rost imediat cum m-a văzut deasupra lui.

      – Dacă nu știai, e noapte, iar sunetul apei răsună în toată liniștea casei, i-am răspuns destul de înțepată.

       – Și care e problema ta? 

      Eu vorbisem în șoaptă, din bun simț față de celelalte persoane care se odihneau,  iar pe el îl duruse la bască și răcnise pur și simplu. Și-a sprijinit mai bine capul pe marginea căzii și a dat iar drumul la apă, ca și cum n-a auzit nimic din ce-i spusesem. Am văzut negru în fața ochilor. Chiar atât de egoist să fie?

       – Problema mea e că mâine voi lucra toată ziua. Am un șef și nu o pot freca la rece ca alții! am urlat la rândul meu și am oprit apa.

       – Dacă te plângi atâta, de ce nu renunți la serviciul ăla? Mama ar fi încântată să-ți plătească facultatea.

       – Auzi, măi, băiețel de bani gata, unii dintre noi au mândrie și nu-și permit să taie frunze la câini toată ziua! Sunt nevoită să lucrez pentru a mă întreține, iar dacă pentru tine asta nu are vreo însemnătate, să le mulțumești părinților tăi pentru traiul privilegiat pe care ți-l oferă.