Capitolul 25- Adela

639 96 19
                                    

    Sărbătorile de iarnă au venit parcă pe neașteptate și au trecut la fel de repede. Marian a beneficiat doar de liberele legale și le-a petrecut prin jurul casei. În preajma Crăciunului am trăit cea mai mare spaimă, atunci când mama a propus să vină în vizită. Îmi tot spunea de dorul care o arde pe dinăuntru, mai ales în zilele binecuvântate de sărbătoare, când ne așteaptă pe toți în jurul mesei sale, plină de bucate tradiționale pregătite special pentru noi. Venisem iar cu o motivare pentru absența noastră, dar nu atât de bună pe cât credeam. Mai mult am întărâtat-o și vreo două zile n-am mai fost bună de nimic. Nu știam cum să procedez ca vestea pe care i-o dădeam să fie mai ușor de primit. Să o fi chemat la noi și să apar în prag cu micuța în brațe sau să-i fi spus la telefon, înainte de a pleca de acasă? Pe altă parte, Luca mă amenința că o să dezvăluie totul părinților mei, pentru că el nu se simte împăcat cu faptul că locuiesc cu un necunoscut. Nu vrea să renunțe la ideea pe care și-a fixat-o, că aș locui aici împotriva voinței mele și că probabil mi s-a spălat creierul de m-am îndrăgostit de un alt bărbat și n-am luat în seamă propunerea lui de a ne împăca. După discuții lungi cu Mirela și multe frământări pe timpul zilei, dar și la orele nopții, am primit un mesaj bun și nu prea. Mama nu se simțea în stare să călătorească atâtea ore, din cauza unei răceli, așa că au hotărât să trimită pe altcineva cu pachetul pe care mi-l pregătiseră deja. 

       – S-a întâmplat ceva? m-a întrebat când a observat că nu mă atinsesem de mâncare în acea seară.

        Nu știam cum să-i spun, iar faptul că nu eram singuri mă stresa mai mult. A înțeles că nu voiam să vorbesc de față cu femeia care se tot perinda prin apropiere și n-a mai insistat acolo, dar a deschis subiectul de cum a ajuns în camera noastră.

       – Mâine vine fratele meu în vizită!

       Nu înțelegea gravitatea situației și efectul pe care îl avea această știre pentru noi. Aștepta liniștit mai multe detalii pentru a se lămuri de ce mă răvășise vizita lui Marius, iar când a aflat fața i s-a întunecat.

       – Nu le-ai spus nici acum? Aproape a trecut un an și vrei să spui că nu ai găsit niciun moment potrivit în tot acest timp pentru a le spune de schimbările din viața ta? a rostit periculos de calm.

       – Serios? Chiar te miri de ce nu le-am spus? Ce voiai să le spun? Mama, tată am rămas însărcinată cu un bărbat care m-a părăsit pentru că susține că n-ar fi copilul lui! Sau mai ușor de digerat ar fi să le precizez că între timp s-a răzgândit și acum locuim împreună, deși încă nu este convins de paternitatea copilului? am răbufnit.

       M-a țintuit cu o privire de gheață și am renunțat să-l învinovățesc. Nu mai avea rost să ne certăm, ținând cont că a doua zi ai mei oricum ar fi aflat secretul. În noaptea aceea a venit în pat după ce adormisem, iar dis de dimineață m-a anunțat că ușa casei sale este deschisă pentru oricine vrea să mă viziteze. Probabil s-a gândit mult în noaptea aceea și am simțit că acuzațiile mele l-au deranjat, dar nervii îmi erau întinși la maxim, pentru a încerca să dreg cumva situația creată.

        Am trimis locația fratelui meu, iar Marian l-a ajutat să golească portbagajul. Știam în ce constă pachetul de la ai mei, doar nu era prima dată când îmi trimiteau. Cel surprins a fost Marian, când a găsit borcanele cu zacuscă, chiftelele sau rulada, ingredientul principal fiind peștele. Apoi, pește pentru prăjit, saramură și plachie, toate pungile fiind etichetate cu conținutul lor. S-a holbat la mine și am ridicat din umeri, aducându-i aminte că sunt fată de pescar. S-a comportat  civilizat în rolul de gazdă, deși un pic reținut la început, dar mai relaxat pe parcurs după ce a constatat că Marius este un tânăr plăcut, cu vorbele la el.  Și pentru că s-au cinstit cu câteva pahare de vin, l-a invitat să rămână și peste noapte, în camera de alături.

GARSONIERAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum