GARSONIERA

Capitolul 30 -Alma

     Ce se întâmplă astăzi? S-au aliniat planetele în detrimentul nostru? Și eu care am crezut că va fi o zi superbă, ținând cont că atunci când am deschis ochii, brațele bărbatului iubit mă înconjurau cu drag, după o noapte  care ne va rămâne în memorie pentru mult timp.

       Am ajuns în recepție și am dat peste prima surpriză a zilei. De ce a ales Anușca tocmai ca în această zi să vină mai devreme la serviciu sau mai degrabă ce gânduri i-au deranjat odihna, n-aș ști să răspund! Coincidență sau ghinionul meu? 

        Încremenită, m-am holbat la ea câteva secunde, ca și cum picase din cer. Mă simțeam ca o adolescentă prinsă de părinți după o noapte pierdută prin oraș, când de fapt credeau că doarme în camera ei. Siguranța cu care coborâsem aici, să pregătesc cafeaua,  la această oră matinală,  știind că era doar nenea Nelu, paznicul hotelului, s-a spulberat într-o clipită.

      – Și eu care credeam că voi fi prima! Când ați venit? Am văzut mașina din parcare, dar m-am gândit că e prea devreme și că ar fi a altcuiva.

       Ah, va afla totul! mă gândeam încontinuu la asta cât îmi vorbea. Toată strădania de a profita de această locație, seara, când în preajmă erau prea puțini ochi pentru a pricepe ce se întâmplă, se dusese naibii odată cu apariția șefei. Cum să-i spun că aveam o înțelegere cu camerista de la ultimul etaj, ba chiar și cu două cerințe speciale. Anușca nu trebuie să afle vreodată, iar pentru asta  orice urmă că aș fi folosit azi noapte una dintre camerele hotelului, trebuiau șterse imediat.  Și nu orice cameră, ci apartamentul cu ieșire la terasă și cu cea mai bună vedere spre mare. 

        Va fi un motiv bun de amuzament pentru Dan! altceva ce-mi trecea prin cap atunci.  Îl și auzeam, că-mi fac griji degeaba, doar e maică-sa! Și cum să-i explic femeii mai în vârstă decât mine, că am plănuit o noapte fierbinte pentru soțul meu? Suntem apropiate, dar nu într-atât încât să mă simt confortabil să am astfel de discuții cu ea sau cu alte persoane. Dan nu-mi înțelege comportamentul și motivele pentru care mă inhib. Observă cum ocolesc situațiile  acestea și găsește o cale să-mi șoptească la ureche, că cele petrecute în intimitatea noastră, acolo vor rămâne pentru totdeauna. Și nu se oprește aici.  Când să mă simt mai bine, adaugă că oricum nu ar crede nimeni că aș fi capabilă de asemenea fapte și bineînțeles că amintește imediat de cele mai recente, de simt cum se înroșesc instantaneu și vârfurile urechilor.  

       – Unde este Dan? a venit și întrebarea de care mă feream.

       Am jucat teatru și am mimat că m-am opărit cu o gură de cafea.

       – Of, Alma, fii mai atentă! A, am uitat să spun că am luat niște pateuri și croissante calde de la patiseria de lângă noi. Să vii în birou să iei câteva! 

       Cum s-a întors cu spatele i-am și scris lui Dan să coboare mai repede și să încerce să plece neobservat. Hm, slabe șanse să-l fi convins așa de ușor! Când a băgat capul în biroul maică-sii, am încremenit. O țineam ocupată cu lansarea ofertei pentru Paște la care lucram de două zile și l-aș fi strâns cu mare drag de gât, să-i șterg zâmbetul ăla înfumurat de pe buze. I-am arătat intenția mea cât se poate de clar, sperând că așa chiar îl voi convinge să plece cât de repede se putea. 

       – Pe unde umbli? Credeam că ai plecat deja! Cum de te-ai trezit atât de devreme? Când m-am culcat aseară încă nu ajunseserăți acasă și mă gândeam că veți dormi mai mult azi.

      – Ai dreptate, aș mai fi lenevit în pat, dar știi cum e noră-ta, întotdeauna punctuală!

       Dacă eram lângă el cu siguranță ar fi primit un cot în coaste.