GARSONIERA

Capitolul 13 - Adela

       – Te vei descurca?

       – Bineînțeles!

        – Mai bine așteptai până poimâine. Te puteam ajuta, dar acum, voi rămâne cu gândul la tine!

      Îngrijorarea pentru mine, atât de sinceră, i se vede atât de bine pe chip și pentru a nu știu câta oară îi mulțumesc în gând Domnului că mi-a scos în cale această ființă. Nu i-am dus dorul lui Luca atât, pe cât am crezut inițial, ci mai dureroasă a fost despărțirea de prieteni. Adesea m-am simțit singură, însă Alma a știut să acopere acele lipsuri și acest oraș, nu mi-a mai părut străin.

       – Stai liniștită, Alma, nu sunt atât de neputincioasă! îi fac cu ochiul, încercând s-o liniștesc.

      – L-aș suna pe Dan, dar...

       – Nici gând! Știi doar că oricând aș putea chema un Uber! 

       I-o iau înainte, mai ales că amintirea partenerului de viață, nu e tocmai subiectul ei preferat. De zile întregi este nervoasă și după mult efort din partea mea, am reușit să aflu motivul care stă în spatele acestei stări. Și de atunci am ajuns la concluzia că ar fi geloasă, dar n-ar accepta această teorie venită din partea mea și nici a altcuiva. Va realiza singură și asta cât mai curând. Ceva îmi spune că Dan nu este genul de bărbat care să-și înșele femeia iubită, iar Alma, exact asta înseamnă pentru el. 

        Nu mai poate să rămână. Maia îi face semn din mâini, disperată, să revină la casa unde a înlocuit-o momentan. Pare cam încurcată și depășită de situație, deși sunt doar trei clienți la rând. Le salut în treacăt și pe celelalte colege și-mi continui drumul agale spre ieșirea din mall. Nu-mi permit să ratez astfel de oferte, cum a fost cea de astăzi. De câteva zile mă tot învârt prin fața vitrinei, până una dintre fetele din magazinul cu articole pentru copii, vizavi de al nostru, m-a asigurat că unul dintre cărucioare va fi al meu. Probabil, impresionată de perseverența mea,  mi-a oferit și discountul său, prin calitatea de angajat. Astfel, bebelușul mea va beneficia de un frumos cărucior, transformabil, trei în unu. 

       Mă abat puțin de la drum, la piață, fiind necesar să achiziționez alimentele și produsele de uz menajez pentru această săptămână. Am așteptat acest salariu și spre stație, după câteva calcule mintale, răsuflu ușurată că m-am încadrat în bugetul stabilit dinainte. N-am crezut vreodată că voi fi atât de chibzuită din punct de vedere financiar, dar responsabilitatea unei alte vieți te schimbă. Odată cu nașterea vor veni și cheltuieli neprevăzute, după cum am reținut de pe rețelele de socializare, unde proaspetele mămici dezbat diverse subiecte, cum ar fi, crema cea mai potrivită pentru iritațiile de scutec, șampon, ulei de masaj, șervețele umede, hăinuțe și multe altele. Toate acestea le voi achiziționa din indemnizația de creștere copil, din care se va scădea și chiria sau facturile la utilități. Fac economii, iar nereușita de la examenul de conducere m-a dat peste cap. Am plătit școala înainte de a afla de sarcină, iar faptul că am pierdut această șansă și mai ales, în mare parte din cauza lui, mă indispune când îmi amintesc. Tocmai de aceea mi-am propus să las trecutul în urmă. Și viitorul meu e incert. Cât voi mai lucra, n-aș putea spune. Deși mă simt bine, spre seară picioarele se umflă și devin dureroase. Uneori, starea de somnolență mă chinuie pe parcursul zilei și abia îmi pot masca căscatul din fața clienților. 

       Un avantaj al sarcinii ar fi și acela că cei din jur devin mai atenți la nevoile tale. Așa se întâmplă și acum. Mai multe persoane se implică și-mi fac loc să intru cu căruciorul la mijlocul troleibuzului, în spațiu special destinat. N-am acest noroc și la bloc, unde, de obicei, pe băncuța din fața scării se odihnește vreun vecin. Locuiesc la etajul patru și abia urc și singură, dar cu atâta greutate? Singura soluție ar fi, să las cumpărăturile în scară și să fac două drumuri. Mă uit în jur și cum nu zăresc pe nimeni, trag aer în piept și mă încumet să ridic căruciorul pe deasupra celor patru trepte de la intrare. Caut cheile și îmi ia ceva timp să intru. Arcul montat la ușă, special pentru a evita să se mai trântească de către locatarii grăbiți, abia permite să rămână deschisă într-atât încât să încap și cu căruciorul. Peste câteva luni va fi o provocare zilnică să intru sau să ies, pe această ușă, mai ales cu bebelușul în brațe sau în căruț.