GARSONIERA

Capitolul 27 - Adela

       În ultimele două săptămâni nu aș putea preciza cu exactitate ce anume a adus un plus relației noastre.  Dar fiecare zi care începe și se termină lângă el este altfel. Și totuși, la o analiza mai amănunțită, singura schimbare ține de comportamentul său, fiind mult mai drăgăstos ca înainte. Cu această nouă atitudine,  n-am mai avut motiv să mă simt vreodată iritată. Cum aș putea când dimineața mă trezesc în brațele bărbatului care șoptește cât de mult mă dorește sau care are stilul său propriu de a se eschiva de la orice discuție serioasă ce duce cumva la viața de dinainte de a mă cunoaște? 

        Oare acea jumătate de oră, petrecută lângă mine, dis de dimineață, să-i dea energia și optimismul necesar pentru a face față unei zile, cu noi provocări, încât să se trezească mai devreme ca înainte? Tot el a fost cel care a adus ceștile în cameră și din acea dimineață a devenit un obicei ca prima cafea a zilei  să o bem împreună. Nu se poate bucura de ea dacă nu fumează, așa că, am venit în întâmpinarea dorinței sale de a fi împreună înainte de a pleca la serviciu. Am comandat mobilier pentru balcon din banii pe care i-am obținut de sărbători. Alma, o clientă fidelă a dulciurilor mele,  a dat prima comandă de cozonac, pentru familia ei.  Tot ea m-a recomandat și câtorva colege de la facultate și serviciu. 

        Fără vreun scop anume, înainte de Crăciun am așteptat-o cu un cozonac cald, așa cum îmi spusese de mai multe ori că-i place. Mă simțeam un pic datoare pentru toate cadourile pe care i le-a adus fetiței mele și am gândit că așa mă voi recompensa. Ca un exercițiu de marketing, testat după vreun curs la care a participat, a adus o mulțime de clienți, chiar mulțumiți, dacă e să mă iau după comanda pe care au repetat-o și pentru Anul Nou. Am acceptat abia după ce i-am transmis și lui Marian printr-un mesaj, în jurul prânzului, după ce îi răspunsesem la întrebarea prin care voia să afle ce fac. Știu că citește tot ce-i scriu și pentru că nu a deschis subiectul când s-a întors acasă,  am perceput tăcerea ca pe un răspuns afirmativ. Am reluat activitatea care îmi aduce liniște și plăcere. Am tratat prima sarcină cu seriozitate și bine am făcut pentru că mi-a adus un venit în plus. Dimineața, când a văzut bucătăria plină de cozonaci, a rămas mut de uimire. A întrebat doar dacă dormisem în noaptea aceea. Nu o făcusem, conștientă fiind că Alexandra nu mă va lăsa pe timpul zilei să fac mare lucru.  Nu a acceptat banii pentru factura de gaz și curent, iar eu i-am folosit mai bine, pentru locul nostru de relaxare de care ne bucurăm amândoi, deși deocamdată doar pentru câteva minute, atât cât ne permite temperatura scăzută de afară. Surprins s-a arătat și când a descoperit cele două scaune, măsuța și scrumiera. A zâmbit și m-a privit cu încântare, iar atunci când a observat că m-am zgribulit de frig, mi-a făcut semn să mă așez pe genunchii săi. Nu vorbește, dar atunci când vrea îmi comunică multe non-verbal, prin limbajul trupului.

        Nemulțumită însă a fost Claudiei. La rândul său, uimită, n-a putut decât să bombăne în urma celor doi bărbați ce s-au ocupat de transport și montaj. Nu cred că își dăduse încă seama pentru ce le achiziționasem, dar după vreo două zile, a constatat că Marian urca în cameră, după masa de seară, odată cu noi.  Și această decizie a venit tot din partea lui. Nu îndrăznisem să sper că va renunța vreodată la programul său obișnuit de seară, la ora petrecută în living, în compania soacră-sii, bând amândoi a nu știu câta cafea a zilei, urmărind știrile, cu câte o țigară aprinsă. Mă întreb dacă și pe Miruna o deranja acest obicei sau de ce nu, poate făcea parte și ea din micuțul lor grup, cu aceleași subiecte comune de discuții. Era momentul în care eu mă retrăgeam în cameră și mă bucuram de momentele petrecute doar cu micuța mea, îmbăierea și masarea ușoară a corpului, alăptatul în timp ce-i cântam un cântec învățat de la mama, atunci când își alinta nepoțelul. Apoi, după ce mă asiguram că nu va apărea vreo surpriză care să le dea de gândit, îmi sunam părinții, mai tot timpul de pe balcon, motivând că sunt pe terasa din fața Ceainăriei pentru a ne înțelege mai bine.