GARSONIERA

Capitolul 36 - Alma

         Nu m-a căutat și am retrăit adolescența, când indiferența celui pe care îl iubeam îmi aducea suferință.  Nu am fost străină de această agonie, care  te poate măcina pe interior până devii confuză, bănuitoare și temătoare că  nu va fi vreodată așa cum îți dorești. Abandonată de persoana în care aveai încredere, nu e ușor să simți că ai fost lăsat în urmă, că nu-i mai pasă de tine. M-am simțit și nedumerită de alegerea lui,  de a nu fi interesat de cum îmi duc existența și m-am întrebat deseori de ce el, care îmi cunoaște cel mai bine fricile, temerile, visurile, se comportă așa, rece. După ce a plecat, am încercat să fiu o supraviețuitoare, să-mi văd în continuare de viață, zi după zi, așa cum fusese înainte și uneori dădeam semne de reușită. Totul până seara când.. ,of, atunci totul se schimbă.  În garsonieră e întuneric și mă întristez de cum deschid ușa, mai ales când mă aștept ca singurătatea să îmi dea iar târcoale.  Mă năpădesc amintirile și pentru câteva secunde îmi imaginez că e acolo, așteptând să mă așez la masă pentru a degusta din mâncarea pregătită de el, întocmai ca în rețeta propusă de vreun chef bucătar. Și atunci zâmbesc, când mi-l închipui în fața ochilor, în această postură descoperită abia când ne-am mutat împreună, în garsonieră. Dar liniștea din jur mă aduce la realitatea care mă plesnește peste față și devin posacă. Aș trece mai ușor peste distanța dintre noi dacă am comunica sub o formă sau alta. Dar, nu! Dan, mă pedepsește cum știe el mai bine, luând hotărârea mea la extrem. Vrei să locuiești singură? Ei bine, atunci rămâi singură!

       El e cel care a stârnit-o pe maică-sa să insiste zilnic să mă întorc în casa lor sau pe soră-sa să mă sune mai des decât aș fi crezut atunci când am plecat. Tăcere de la el, la schimb cu o atenție exagerată din  partea celorlalți membrii ai familiei. Ziua trece mai ușor când mi-o împart între facultate, bibliotecă și serviciu. În unele zile e mai dificil de suportat gândul că nu mă așteaptă nimic acasă și le propun colegilor ca la finalul cursurilor să ne relaxăm câteva minute în vreun local din apropiere, ori îmi dau întâlnire cu fetele la o plimbare prin parc înainte de a apune soarele sau îi țin de urât Marisei, la recepția hotelului. E o surpriză pentru ei și nu se sfiesc să facă aluzii despre purtarea mea de dinainte, când refuzam aceste ieșiri doar pentru a petrece timpul în compania iubitului. O, și câtă dreptate au! Oricât m-aș concentra pe alte lucruri, gândurile mele tot la el se duc, iar asta influențează toate acțiunile întreprinse pe timpul zilei. Parcă nimic nu iese așa cum îmi propun. Noțiunile din cursuri sunt mai greu de reținut ca oricând și neinteresante  așa ca altădată. De curând am avut parte și de primul eșec. Întotdeauna am fost o elevă bună, iar reușitele la teste și examene erau deja firești. Tocilară mică! așa mă denumește Dan, în râs, de câte ori mă laud cu punctajul obținut. Acest cuvânt respins de pe fișa de examinare auto m-a bulversat pe loc. Nu am reușit să prezint siguranță în trafic, iar rezultatul  a fost ca un duș rece pentru mine. Cu lacrimile încă pe față, l-am sunat. Obișnuită să fie primul căruia îi povestesc experiența prin care trec, așa și atunci aveam nevoie de el, de părerea și încurajarea lui.  Să-i aud vocea și ar fi fost de ajuns. N-a răspuns, deși am insistat de câteva ori și de fiecare dată m-am simțit părăsită, iar și iar, ca în ziua în care a plecat. 

       Când l-am întâlnit pe Marian mi-am reamintit de acea zi. M-am simțit ciudat, parcă rușinată acolo în fața lui, ca și de cei care au știut că voi susține proba practică a examenului auto și s-au interesat cum a fost. Când a intrat pe ușă, eram singură, cu micuța lor în brațe , în mijlocul livingului. O linișteam vorbindu-i despre mămica ei care urma să se întoarcă în curând de la toaletă. M-am holbat la el până i-am atras atenția și m-a privit de câteva ori pe sub gene, întrebându-se probabil ce-i cu mine. Mă chinuia doar gândul că el cu siguranță m-ar putea ajuta dacă ar ști despre ce este vorba. Apariția Adelei și schimbul de priviri dintre ei, mi-a alungat astfel de idei și m-am bucurat că nu am rostit un gând necugetat. Săndulescu este recunoscut ca fiind foarte strict și bănuiesc că nu poate fi influențat așa ușor. Nu a dat înapoi nici pentru iubita lui, dar pentru altcineva? M-am gândit de câteva ori dacă Adela știe ce zvonuri circulă prin poligon despre tatăl copilului? Le-am auzit în ziua examenului de la o doamnă, un pic mai matură decât majoritatea din jurul nostru. Bucuria ei, manifestată vocal, că nu apăruse și ,,polițistul cel mai al dracului" era mare în acea dimineață. Tot de la ea am auzit zvonul că strictețea lui ar fi pusă pe seama suferinței, după ce și-a pierdut soția într-un accident rutier. Știam de la Adela că nu a fost o altă mașină implicată în accident și deci n-ar avea motive de răzbunare pe cei fără experiență, dar cât adevăr este aici nu am de unde să știu și nici pe ea n-o pot întărâta cu astfel de păreri.