GARSONIERA

Capitolul 20 -Alma

       A trecut mai bine de jumătate de oră și nimeni nu iese pe ușa de culoare gri antracit, cu geam tripan pe mijlocul ei, de sus până jos. E interesantă, la fel ca și noua ei locuință. Gardul ce înconjoară proprietatea nu este foarte înalt, având la bază o temelie de beton de vreo jumătate de metru, ce se continuă cu panouri de fier forjat, cu un model simplu și elegant. Partea din fața casei este acoperită de un gazon frumos întreținut, încă verde, deși e toamnă și toată vegetația din jur îți încântă privirea, cu nuanțe diferite de galben, portocaliu, maro și roșu. E o zonă liniștită și rareori circulă câte o mașină, iar trecători mai deloc. Casa este mai mică decât cea în care locuiesc, dar tencuiala decorativă de culoare gri deschis,  cu o tentă mai închisă, în jurul ferestrelor, îi dă un aer modern. 

       Nu aveam mari speranțe, când l-am sunat, dar era o încercare bună să ajung la ea. Mi-a închis imediat și m-am gândit că nu dorește să aibă de-a face cu mine, așa că n-am mai insistat. După jumătate de oră, a sunat înapoi și emoționată i-am spus că vreau să o vizitez pe Adela, împreună cu o colegă. Mi-am tot închipuit între timp că voi avea nevoie de mai multe lămuriri, însă el nu a cerut să știe nimic. A precizat doar că-mi va trimite adresa printr-un mesaj și câteva repere pentru a găsi mai ușor strada. Nu-l cunosc suficient de bine, pentru a-mi da seama, din vocea lui, dacă a fost mirat sau deranjat de această vizită. Doar am sperat că voi ajunge la Adela mai repede, decât dacă aș fi așteptat să-mi răspundă vreodată la telefon.  Ajunse aici, Magda a venit cu ideea, de a intra singură și de a încerca să o înduplece, cu binișorul. Nu suportă gândul că noi nu ne mai vorbim. 

       De o săptămână aflu informații doar de la ea. Dar eu știu că Adela e un pic rezervată și nu-i transmite tot ce este în sufletul ei. Și mă întristează să nu știu cum se simte cu adevărat.  Dacă mă va ierta, jur că nu-i voi mai ascunde nimic! îmi promit iar în gând. Am nevoie de prietena mea! Vreau să-i povestesc ce mi s-a întâmplat în această săptămână și cât de mult mi-a lipsit. Să-i spun de weekendul perfect petrecut în compania lui Dan, cum m-am trezit sâmbătă dimineața în brațele lui și cum mi-a luat câteva minute să-mi amintesc de evenimentele din acea noapte.

       – Mai stai! a mormăit, când am încercat să mă eliberez din strânsoarea lui.

       L-aș fi ascultat dacă nevoile fiziologice nu erau atât de presante. Am regretat de cum am ieșit de sub pătura groasă și mai ales de lângă căldura oferită de trupul lui. Draperiile erau trase de noaptea trecută și întunericul din jur, m-a convins să nu întârzii prea mult. Dinspre geamul de la baie, uitat deschis, răzbăteau rafalele de vânt și ploaie. M-am bucurat că nu trebuia să merg la serviciu în acea zi. 

       Reflexia din oglindă m-a speriat, de cum am dat cu ochii de ea. Am râs la ce se alesese din machiajul perfect făcut de Ana-Maria și în același timp, mă felicitam în gând că mă trezisem înaintea lui Dan. Cu siguranță s-ar fi amuzat copios de dârele negre din jurul ochilor sau de pe obraji și mi-ar fi găsit un personaj din filmele horror cu care mă asemănam în acel moment. Trecusem la a doua dischetă pentru a îndepărta ultimele urme, când a intrat și el, gol, așa cum l-a născut mă-sa. S-a dus direct la vasul de wc, a ridicat capacul înainte de a-l folosi și pentru prima dată, l-a lăsat în jos. I-aș fi apreciat gestul, dacă nu m-ar fi deranjat că a trebuit să particip la ceva ce mi se pare firesc a fi făcut în intimitate.

       – Când o să înveți și tu să bați la ușă sau măcar să aștepți până ies? am vociferat, uluită iar de modul în care se expunea  în fața mea.

       – Nu e ca și cum nu ai văzut totul până acum! a rânjit și a continuat, nestânjenit cumva de observația mea.

       Și acum mă amuză gândul la cât de lipsit de pudoare este. Un nerușinat! Nu m-a lăsat prea mult acolo, m-a tras după el, până la pat.  Ne-am mai ridicat, în jurul prânzului și probabil nici atunci, dacă n-am fi fost atât de înfometați. Cred că toți ai casei au băgat de seamă schimbarea. I-am prins de câteva ori dându-și coate și mustăcind cu apropouri spre noi. Am încercat să-i atrag atenția și lui, dar n-a dat doi bani și nu m-a lăsat să-mi bat capul prea mult cu ei. Ne-am retras în cameră și ne-am petrecut cele două zile în pat, ascultând muzică, vizionând filme și ronțăind dulciuri. Am vorbit despre noi și ne-am aflat părerile vizavi de diverse lucruri. Îmi era dor să râd și am descoperit că este foarte amuzant și că avem multe puncte comune pe lista noastră de interese. L-am iubit ani întregi, de la distanță, cunoscându-l în general prin informații provenite de la alții, iar acum, mi se dezvăluie adevărata lui personalitate și simt cum mă îndrăgostesc iar, pe zi ce trece mai mult.  Știu și simt că are și părți întunecate și sper doar să le fac față până le voi înțelege pe deplin. Despre ele nu este prea dornic să vorbească. Voi aștepta  ziua când vom fi sinceri unul cu celălalt și încrederea nu va mai fi pusă la încercare.