GARSONIERA

Capitolul 18 - Alma

       Am intrat aici cu emoții mari pentru că nu știam la ce să mă aștept din partea lui. M-a văzut și reacția lui e cea pe care mi-am dorit să o aibă, încă de când mi-am pus în gând această idee, iar figura uimită îmi dă curajul să merg mai departe cu ce mi-am propus. Mai târziu o voi suna pe soră-sa să-i spun că a avut dreptate. Ieri seară, după ce ne-am întors acasă, Anușca s-a retras în camera ei, iar eu am rămas cu gândurile și remușcările mele. În tot acest timp am crezut că își făcea de cap pe unde apuca și n-am pierdut ocazia, de câte ori s-a ivit,  să-i strig în față că se lăfăie pe banii părinților săi. Are dreptate și maică-sa, nu ar mai fi apărut atâtea discuții dacă am fi comunicat deschis unul cu altul.  Ne știm de atâta timp, dar ne cunoaștem cu adevărat? Știm ce gândim, ce dorințe și vise ni s-au îndeplinit deja sau către ce țeluri avem și ce pași facem  pentru a le atinge?

        L-am tot așteptat și probabil s-a întors acasă, dar mai târziu, iar eu nu l-am mai simțit. Când m-am trezit la primele raze ale soarelui,  m-am dus în camera lui, dar plecase deja. Cearceafurile mototolite, pătura aruncată pe jos și pereții cabinei de duș încă aburiți, mi-au dat de înțeles că s-a grăbit și în dimineața asta. Dezamăgită pe mine, că am adormit și nu am apucat să-l văd măcar o dată după cearta noastră, m-am tot gândit pe parcursul zilei la o soluție pentru a-i arăta că au fost doar vorbe aruncate la nervi. De fiecare dată, după câte o ciondăneală,  a fost cel care a făcut primul pas spre împăcare, iar acum, când am reușit să-l înfurii mai mult ca oricând cu judecata mea greșită, simt că îmi revine această sarcină. 

       Astăzi aș fi avut nevoie de sfatul prietenei mele. Cu optimismul ei, Adela m-ar fi ajutat să trec mai ușor peste sentimentul de vinovăție și să întreprind un plan prin care să înlătur efectele negative provocate de acuzațiile false. Ce-o fi fost în capul meu, de l-am catalogat ca fiind un om de nimic? De ce nu s-a apărat? Dar, prietena mea nu-mi vorbește! E supărată că mi-am permis să intervin în viața ei, fără a-i cere voie. Și o înțeleg. Nu i-am răspuns la telefon, de teamă că aș provoca o ruptură mai mare între noi, doar i-am scris un mesaj prin care justificam alegerea mea. I-am spus că ar trebui să acorde o șansă cu omului iubit, măcar de dragul copilului lor. Nu i-am mai amintit că nu-l suport pe fostul ei partener de viață și că nu mă conving manifestările sale de bunătate. Bărbatul care a lovit o dată, va încerca din nou!

      Pe drumul spre casă, m-am hotărât să-l surprind cu ceva ieșit din comun, care nu mă reprezintă deloc și dacă nu era Ana- Maria nu aș fi reușit. M-am oprit la ușa ei, când m-am întors de la serviciu și am observat că el nu era nici acum acasă și i-am cerut ajutorul. De obicei, pleca la slujba lui de seară, în club, după ce mă întorceam eu acasă. Absența lui, am considerat-o ca fiind un alt motiv de a mă simți rușinată de faptele mele. 

       Mi-a cerut puțin timp pentru a se gândi cum să facem ca planul meu să funcționeze.

       – O să fii de nerecunoscut! mi-a spus de cum a intrat în camera mea, cu brațele pline de truse și pensule. 

       – Atunci mă las pe mâna ta! 

       Și exact așa a fost. M-am privit în oglindă la final, după ce m-am  îmbrăcat și cu rochia aleasă tot de ea. S-a uitat prin garderoba mea și cum nu i-a plăcut mai nimic, mi-a împrumutat de la ea. Problema mea este că am picioarele mai lungi, sutienul cu un număr mai mare, iar materialul ținutei alese acoperă mai puțină piele ca la ea.

       – Wow! atât a putut scoate pe gură și am aprobat-o, cu ochii cât cepele, privindu-mă în oglinda de la baie. 

       – Mi-e milă de fratele meu! Aș fi vrut să fiu acolo să-i văd mutra aia haioasă! O să stea cu ochii lipiți de tine toată noaptea, a pufnit în râs și a tot ținut-o așa până am plecat de acasă.