GARSONIERA

Capitolul 9 -Adela

        Marian s-a întors a doua zi. De această dată a venit la magazin, în jurul prânzului, îmbrăcat în uniformă și a lăsat o invitație pentru a doua zi. Îmi calculase probabil turele și știa că voi fi liberă. Prea șocată să scot o vorbă, am confirmat, cu un gest afirmativ din cap. Nu este genul de om impulsiv, iar decizia de a fugi din timpul programului de la serviciu, m-a luat prin surprindere. Am pus această vizită pe seama faptului că ar fi avut câteva remușcări pentru nesimțirea cu care reacționase cu o zi înainte. Și eu mi-am dat seama atunci, după plecarea sa, că m-am grăbit și am mers prea departe cu un om care declarase, sus și tare, că nu are planuri de viitor, cel puțin nu cu mine, ci doar se bucură de prezent. Am reflectat mult în acea noapte și mi-am promis că dacă se va mai întoarce vreodată, o să-l accept așa, fără a mai face presiuni pentru lucruri de care încă nu este pregătit.

       Invitația a reprezentat pentru mine, prima noastră întâlnire. La noi totul a debutat fulgerător și după cum și-a dat silința în acea zi, mi-am dat seama că  și-a dorit la rândul său să fie de neuitat. A ales un local, nu prea luxos sau zgomotos, ci perfect pentru a purta o conversație plăcută. Am băut ceva la bar, apoi ne-am mutat la masa rezervată dinainte. Și hainele lui au fost alese cu grijă pentru acea întâlnire. Nu a exagerat cu nimic, doar mi-a lăsat impresia că s-a străduit ca acea zi să fie specială. Pantaloni chino bej, o cămașă și o vizită la frizer. O misiune dificilă a fost și pentru mine. Am răscolit întreg dulapul în căutarea unei ținute potrivite. Am oscilat între o rochie mulată, provocatoare și una cuminte, clasică. Am ales ca el să fie atras de mine ca persoană și nu neapărat de modul cum arăt. Am combinat o pereche de jeans cu o cămașă elegantă și pantofi cu toc.  Am vorbit, am râs și ne-am simțit atât de bine, încât nu am observat că rămăsesem ultimii clienți. Ne-a anunțat ospătarul, iar această întâmplare ne-a amuzat pe drumul de întoarcere. Am continuat în apartamentul meu cu o sticlă de vin, muzică și multă pasiune. Mi-am propus să învăț de la Magda, colega mea zurlie, să fiu mai nepăsătoare și să mă bucur de orice ocazie mi se ivește, zilnic. 

       Bun sfat, dar cum îl voi respecta de acum încolo? Dacă n-aș avea în mână dovada vizitei ce tocmai s-a încheiat, aș spune că e un vis, iar eu nu mă aflu aici. Simt iar o senzație de moleșeală și picioarele tremurânde abia îmi mai susțin greutatea corpului. Mă așez pe treptele clinicii și fac câteva exerciții de respirație, sperând să mă liniștesc îndeajuns cât să pot pleca de aici. Am să evit un atac de panică! îmi tot spun, ca încurajare. Cum s-a întâmplat? De fiecare dată a fost atent și grijuliu în privința asta, de aceea am considerat că nu mai este necesar să-mi iau alte măsuri de precauție. Nu mi-am bătut capul prea mult cu această problemă. Am avut încredere pentru că nu au fost probleme nici în trecut, cu Luca. Simptome au fost și poate dacă le-aș fi băgat în seamă din timp, alta ar fi fost situația acum. Grețurile și vărsăturile le-am pus pe seama unei indigestii alimentare. Le-am luat ca atare și am dat vina pe mâncarea dintr-un loc nou și pe o cremă pe care o încercasem de curând. Într-o dimineață, am scos-o pe Daria forțat din baie și am auzit-o în urma mea:

        – Dacă n-aș ști că ești singură, aș spune că ești însărcinată!

       Am zâmbit și i- am răspuns că acest motiv este exclus. Îmi amintesc că doar o clipă m-am gândit dacă ar exista vreo posibilitate să fie adevărat. Imediat am alungat acest gând, pentru că Marian folosise mereu prezervativ.

       Vizitele dese la baie, oboseala sau starea de somnolență i-a atras atenția și prietenei mele, Alma. Îngrijorată la început, m-a întrebat mai apoi, surâzătoare, dacă am vreo veste bună să-i dau. Atunci mi-am deschis aplicația cu calendarul menstrual, dar cum întotdeauna a venit neregulat, o lună da, trei nu, am ajuns iar la concluzia că este o prostie să mă gândesc la așa ceva. Discuția din acea seară, cu sora mea, mi-a adus însă un mare semn de întrebare. Ne-am adus aminte cum a decurs sarcina ei și cât de mult a vărsat în primul trimestru, iar acum, nepoțelul se ceartă cu ea, parte în parte. De fapt acesta era și oful ei, cât de repede a trecut  timpul.