☆ Trădarea trandafirilor
Aleydis a trăit întreaga ei viața știind că niciodată nu va fi acceptată de elfii din Larsenia, fiind fiica bastardă a unui rege mort și a unei femei dintr-un sat de pe granița. Preferând să trăiască în micul sat al ma...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era pe fiecare ziar.
Un fotograf s-a strecurat în Casa Stacojie pentru a fi primul care fotografiază membrii Consiliului și, în schimb, a făcut o poză cu Aleydis și Hendrik sărutându-se. Întreaga țară a aflat despre ceea ce s-a întâmplat și, cumva, votul nobililor abia dacă a mai contat în ochii lor.
În momentul în care Aleydis a văzut ziarul, a crezut că va muri de rușine. Câți oameni o puteau vedea pe acea pagină sărutându-l pe Hendrik?
Alandra și Raihin, discreți ca orice alți elfi, nu au menționat nimic, ceea ce era o ușurare. Chiar l-a sărutat pe Hendrik în fața gărzilor ei?
Nu că Aleydis ar regreta sărutul. Poate era ciudat, poate totul se întâmpla prea repede, dar Hendrik era important pentru ea. Îl iubea. Era prea devreme să spună asta?
– Ce s-a întâmplat? Hendrik întreabă când ajung în biroul său.
Au decis să este mai sigur să vorbească acolo decât să se întâlnească în camerele ei. Hendrik, până la urmă, nu avea două gărzi care îi urmăreau fiecare mișcare.
Fără să spună ceva, Aleydis îi înmânează ziarul. Fața lui Hendrik cade când citește prima pagină.
– Nu este exact ceea ce mă așteptam să văd dat în fact ce s-a întâmplat ieri, Hendrik explică. Dar nu e un lucru rău.
Nu e un lucru rău? Întreaga lume îi putea vedea sărutându-se! Fiind din familii regale, sărutul lor va fi subiect de bârfă pe tot continentul! Edrawen, Drevar, Vesoria, Feleris și Larsenia. Cinci țări în care se va vorbi despre asta! Dacă se află și în Est, în Imperiul Verilian... De ce oamenii nu puteau, pur și simplu, să nu se bage în treburile altora? Chiar nu au auzit de spațiu personal sau de lucruri persoanele?
– Decât dacă tu nu regreți. Eu, nu, dar tu...
– Nu regret, Aleydis spune ușor. Dar a-mi avea viața discutată în mijlocul străzii nu este exact ceva la care m-aș fi putut aștepta.
Nobilii elfi ar fi bârfit, Aleydis nu se îndoiește. Totuși, poporul de rând nu și-ar baga nasul în treburile ei. Aleydis este, până la urmă, a șasea în linia de succesiune. Fiind o fiică ilegitimă, puțini elfi erau interesați în ceea ce Aleydis făcea, atât timp cât nu era sursa problemelor lor.
O bătaie la ușa le întrerupe orice șansă de a avea o conversație liniștită.
– Trebuie să fie Edgar, Hendrik spune. Revin în două minute.
Aleydis oftează și își odihnește mâinile pe biroul de lemn. Dintr-o data, are același sentiment pe care l-a avut la bibloteca lordului Allvar. Exista un compartiment secret în biroul lui Hendrik.
Nu, Aleydis își spune. Nu îl vei deschide. Nu e treaba ta.
Și, totuși, un sertar se deschide de sub biroul. Cu mâini tremurânde, deși nu poate înțelege de ce sunt așa, Aleydis ia documentele de acolo. Documentul. O singură foaie de hârtie. Ar trebui să se oprească, dar nu o face.
