☆ Trădarea trandafirilor
Aleydis a trăit întreaga ei viața știind că niciodată nu va fi acceptată de elfii din Larsenia, fiind fiica bastardă a unui rege mort și a unei femei dintr-un sat de pe granița. Preferând să trăiască în micul sat al ma...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A convinge iedera care creștea sub fereastra sa să o aducă jos a fost destul de greu pentru Aleydis. De obicei, face plantele să crească într-un ghiveci sau o grădină, nu pe un zid în mijlocul nopții. În plus, trebuie să aibă grijă ca lumina provocată de magie să nu se vadă. Nu ar vrea să sperie vreun soldat care a fost în război și să-l încurajeze să tragă cu armele lor ciudate în ea.
Iedera se dovedește destul de puternică pentru a o aduce jos, iar Aleydis se îndepărtează rapid de fereastră. Dacă cineva ar vedea-o, îmbrăcată într-o tunica și pantaloni negri, deasupra ferestrei ambasadoarei din Larsenia, lucrurile ar ieși foarte prost. Dacă nu ar ucide-o, ar întreaba de ce se furișează.
Din fericire, a se furișa este ceva ce Aleydis poate face. Probabil nu cea mai bună calitate pentru o prințesă. De asemenea, fiind un elf, se poate mișca mai repede și este mai agilă.
La poarta servitorilor, cum a promis, este Hendrik. Niciunul dintre ei nu arată a membri ai unei familii regale. Hendrik era îmbrăcat asemănător cu ea, amândoi în negru. Dacă pare surprins când o vede, nu o arată.
– Roldan are o casă prin apropiere, Hendrik explică. Vom cauta documente sau orice ar putea arata că lucrează împotriva alianței.
Aleydis știe că îi este greu să accepte că unchiul său ar putea fi un trădător, și nu îl poate învinovăți. A fost în aceiași situație.
– Cum plănuiește să ieșim de aici?
Nu se pot duce la porți și să le pornească soldaților să îi lase să treacă. Totul trebuie să rămână secret, iar Aleydis se îndoiește că soldații nu îi vor spune regelui Edgar că fratele său și prințesa din Larsenia au plecat în mijlocul nopții.
– Vino!
Aleydis îl urmează pe Hendrik până la un zid care desparte palatul de oraș. Poate vedea soldații acolo, deși zona aleasă de Hendrik nu are niciunul.
– Soldatul care ar fi trebuit să fie acolo se va întoarce în trei ore, deci asta este timpul pe care îl avem.
Nu vrea să știe ce s-a întâmplat cu acel bărbat sau ce se va întâmpla dacă regele află că și-a părăsit postul.
– Poți face copacul să ne ducă pe zid?
Aleydis se uită la stejarul care a crescut lângă zid. Da, ar putea face copacul să îi ducă pe zid. Totuși, stejarul nu este unul foarte înalt, și va trebui să folosească destul de multă magie. Acasă, ar fi ușor. Aici, nu prea.
– Voi încerca.
După ce își pune mâna pe trunchiul copacului, Hendrik se poziționează lângă ea, acoperind lumina verde a magiei lui Aleydis. Elfa se încruntă ușor, folosind o cantitate mare de magie. Într-un minut, una dintre crengi era mai lată și mai lungă, ajungând până la zid. Hendrik se duce primul, știind că Aleydis nu are nevoie de o creangă atât de lată. Crengile din Kasehlia sunt mai mici și s-a plimbat pe ele neînsoțită de mică.
