☆ Trădarea trandafirilor
Aleydis a trăit întreaga ei viața știind că niciodată nu va fi acceptată de elfii din Larsenia, fiind fiica bastardă a unui rege mort și a unei femei dintr-un sat de pe granița. Preferând să trăiască în micul sat al ma...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
– Ce este între tine și acel prinț?
Odată ce cuvintele ies din gura lui Kiernan, Aleydis începe să își fi dorit să nu fi fost lângă el. Chiar spera că fratele ei nu va observa.
– De ce întrebi?
Kiernan oftează.
– Doar încerc să am grijă de tine, nievina. Iubești prea ușor. Va muri în optzeci de ani sau mai puțin. Doar îți va frânge inima.
Kiernan nu spune că Aleydis este prea tânăra pentru a iubi. După standardele elfilor, Aleydis este considerată destul de mare pentru a merge la război, dacă ar alege. În plus, fratele ei a fost îndrăgostit de soția sa de când erau amândoi copii.
– Îl iubesc, spune Aleydis. Și nu am un secol să recunosc asta. Vreau să profit de timpul pe care îl avem.
Hendrik o înțelegea. Și nu o judeca pentru că este ilegitimă. Iar Aleydis îl iubea, o știa adânc în inimă ei. Gândul că, într-o zi, îl va pierde o înspăimântă.
– El știe adevărul?
– Da, și nu îi pasă.
În spatele lor, Aleydis îl poate vedea pe Conan care se preface foarte interesat de copacii din drumul lor, prefăcându-se că nu îi ascultă. Kiernan se întoarce spre Conan, ca și când i-ar cere ajutorul.
– Eu nu mă bag, spune Conan. Totuși, cred că ar trebui să îi lași în pace. Nu sunt copii.
Kiernan oftează. Aleydis știe că vrea doar ceea ce e mai bine pentru ea. În orice caz, acum nu este timpul să aibă astfel de discuții. Au alte probleme pe cap.
– Unde va ajunge Lilura?
Trebuia să știe. Kiernan nu o poate exila în Edrawen sau Drevar. Ar ucide-o acolo. Sau, mai rău, ar încerca să o tortureze pentru informații. Totuși, văzând cât de ușor a tradat alianța, Aleydis se întreabă dacă sora ei nu le va da informațiile pur și simplu.
– O voi trimite cu prima barcă pe continent. De acolo, ce face e treaba ei.
Poate, cu puțin noroc, Lilura va reuși să ajungă undeva unde va fi tolerată pentru magia vindecătoare. Poate va lucra ca o vindecătoare și va avea ce să mănânce și unde să doarmă. Trebuie să aibă încredere că sora ei va trăi, că nu o condamnă la moartea prin a o trimite pe meleaguri străine.
Aleydis poate observa din privirea fratelui ei cât de greu este asta pentru el. Kiernan avea încredere completă în Lilura. Totuși, sora lor a trădat acea încredere. Iar încrederea lui Kiernan, odată pierdută, era greu de recâștigat.
După trei zile de călărit, oprindu-se doar noaptea, se opresc într-unul dintre cele mai mari orașe. Singurul oraș cu un port, Avehlia, unde Lilura va fi exilată pentru totdeauna. Au decis în noapte dinainte să evite mulțimile. Este mai sigur pentru Lilura dacă veștile despre trădarea ei ajung abia după ce părăsește Larsenia. Kiernan a aranjat ca un elf pe care îl cunoaște să o ducă pe continent și apoi să o lase acolo.
