☆ Trădarea trandafirilor
Aleydis a trăit întreaga ei viața știind că niciodată nu va fi acceptată de elfii din Larsenia, fiind fiica bastardă a unui rege mort și a unei femei dintr-un sat de pe granița. Preferând să trăiască în micul sat al ma...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aleydis nu putea scăpa de sentimentul că ceva foarte rău avea să se întâmple. Nu știa exact cum să-l descrie, dar nici nu putea scăpa de el.
Pe parcursul drumului până la graniță, singurul lucru la care se gândea era faptul că ceva foarte rău urma să se întâmple și nu era nimic ceea ce ea putea face. Nu ar trebui să se simtă așa. Regele Edgar a luat gărzi și fratele ei va fi însoțiți de războinici.
Descoperirea lui Milduin schimbă totul, iar vindecătorul susține că oamenii bolnavi au o șansă de a trăi, ceea ce nu ar fi avut în mod normal. Orice om ar fi trebuit să fie de mult mort, dar se pare că magia elfilor îi ajuta. Nu era necesară foarte multă, ci doar suficientă cât să lupte împotriva otrăvi.
– O să fie bine, îi șoptește Hendrik.
Edgar a ales să-i lase singuri și să stea mai departe de ei cu unul dintre comandanții săi. Aleydis este recunoscătoare regelui pentru că știe ce trebuie să îi zică lui Hendrik. De când Rosalya s-a îmbolnăvit, Aleydis a vrut să vorbească cu el. A vrut să-i spună adevărul.
– Îmi pare rău că am ocolit adevărul. Nu știam cum să explic despre mama mea și cine sunt fără să pară că fratele meu vrea să vă insulte.
– Eu ar trebui să îmi cer scuze. Am făcut un plan să-ți ucid familia.
– Nu. Ai făcut ceea ce trebuia să faci. Eram inamici. Nu te pot învinovăți pentru că ai încercat să-ți ajuți regatul.
Aleydis trage aer în piept, încercând să-și facă curaj. Nu voia să discute asta într-un tren plin de oameni care îi puteau auzi. Dar aceste lucruri trebuiau spuse, înainte de a fi prea târziu.
– Ceea ce vreau să spun, începe ea în limba elfilor, este că... Eu...
De ce nu își putea găsi cuvintele? A exersat acel discurs în mintea ei ore în șir!
– Sunt îngrozită de gândul că te-aș putea pierde.
Hendrik se holbează la ea, surprins. Aleydis îl înțelege. Și o parte din ea era surprinsă la acele cuvinte, deși știa că era adevărul.
După ceea ce s-a întâmplat cu Rosalya, Aleydis a așteptat îngrozită vești că o persoană dragă ei va muri. Iar apoi a început să se gândească că, și dacă are foarte mult noroc, Hendrik va muri. În șaizeci de ani sau mai puțin, într-o zi, Hendrik va muri. Pentru că oamenii mureau tot timpul.
Cu familia ei, cu un elf, nu trebuia să se gândească la asta. Elfii trăiesc foarte mult timp, iar Aleydis ar fi zis că acel timp este suficient. Dar nu avea atâta timp cu Hendrik. Nu avea timp să îl urască pentru ceva ce știe că nu îl poate învinovăți. Timpul era prețios, iar Aleydis era sătulă să îl irosească.
