☆ Trădarea trandafirilor
Aleydis a trăit întreaga ei viața știind că niciodată nu va fi acceptată de elfii din Larsenia, fiind fiica bastardă a unui rege mort și a unei femei dintr-un sat de pe granița. Preferând să trăiască în micul sat al ma...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Conacul familiei Galvan era destul de mare pentru a găzdui o petrecere unde cei mai importanți nobili sunt invitați.
Încăperea în care avea loc balul era mare cu candelabrele superbe și un tavan care spunea povestea primilor oameni care au venit în Feleris, pe timpul când elfii stăpâneau acest regat. Împăratul care domnea în acele vremuri i-a primit pe oameni ca pe frați, dându-le case și mâncare, în ciuda protestelor elfilor de munte. Totuși, pe măsură ce timpul a trecut, unii oameni s-au întors împotriva elfilor, pe când alții i-au sprijinit. Războiul l-a forțat pe Împărat să trimită toți oamenii departe și să-și facă moștenitorii să jure să nu mai deschidă niciodată porțile Imperiului pentru muritori.
– Este adevărată, nu? Hendrik întreabă.
– Da, Aleydis răspunde. Am auzit aceiași poveste acasă.
Lordul Galvan era lângă o femeie de vârsta sa îmbrăcată într-o rochie de un roșu închis, iar amândoi au zâmbit când i-au văzut pe Hendrik și Aleydis, făcând o plecăciune. Lordul era îmbrăcat în negru, de parcă ar fi în doliu, dar Aleydis a descoperit că oamenii din Feleris preferă culoriile închise.
– Înălțimile Voastre, ne bucurăm că ați putut veni, Galvan spune.
– Aveți o casă minunată, Aleydis răspunde.
– A aparținut strămoșilor mei. De fiecare dată când venim în Deris, stăm aici.
– Soțul meu are o moșie lângă graniță, doamna Galvan spune. Stăm acolo pe timpul verii, când nu trebuie să venim în Deris.
Aleydis încuvințează. Dacă au pământ lângă graniță, care sunt șansele ca oameni sau elfi sa fi fost uciși acolo? Majoritatea luptelor au avut loc la graniță, deși în unele cazuri elfii i-au împins pe oamenii înapoi, iar oamenii, pe elfi.
– Trebuie să spun că va fi plăcut să nu mă îngrijorez dacă vreo armata îmi va mai distruge vreo casa, lordul Galvan adaugă. Ce pot spune? Războiul a luat prea multe vieți ca să mă plâng de o casă. Nu vă vom mai reține.
Aleydis zâmbește și merge cu Hendrik spre mijlocul încăperii, unde câțiva nobili fac plecăciuni, deși unii par să o ignore complet. A ales să poarte o rochie albastră cu mâneci bufante până la coate și brățară de la bunica ei. Părul îi este prins într-un coc și decorat cu flori de cireș, lăsându-i urechile ascuțite la vedere.
– Ai mai aflat ceva despre Ballard?
– Nu, dar avem noroc. Fiul lui s-a întors în țară astăzi.
– Și cum ne ajuta asta?
Hendrik zâmbește, de parcă venirea fiului lui Ballard este cheia rezolvării tuturor problemelor sale.
