M-ai nimerit bine cu această carte. E genul pe care îmi place cel mai mult să-l citesc. Capitole scurte, descrieri detaliate, termeni cu care ne întâlnim și în viața de zi cu zi.
Osiris, cu tot cu „meseria" pe care și-a luat-o de la această vârstă fragedă, mă duce cu gândul la Osiris, zeul vieții de apoi, al fertilității, renașterii și al morților, din mitologia egipteană. Și din ce am citit până acum, mi-a lăsat impresia că el este mai mult decât un „copil blestemat", că poate face mai multe, doar că încă nu și-a descoperit adevărata chemare.
Inelul care pare să-l fi băgat într-o belea, este obiectul care, cred eu, face toată baza poveștii. Sigur este important, altfel nu ar fi atras atenția, și nu oricui, ci cuiva care vrea să se răzbune.
Legătura dintre el și Yanni, la fel, mi-a dat de înțeles că are un rol, că s-au găsit unul pe altul și Yanni abia ce a descoperit că toate vorbele rele aduse la adresa lui nu au avut niciun temei, ci au fost aruncate doar pentru că „le e frică de cei mai buni".
Și partea cea mai interesantă a cărții este perspectiva din care este spusă povestea. E prima carte de acest fel pe care o citesc și mie îmi place, tocmai pentru că povestitorul îți oferă o imagine de ansamblu.
Plata: follow permanent grupului și mie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
