Jensen este băiatul rău, dur, dar care în spatele acestei acoperiri este încă un băiat. Poate că are nevoie de ajutor. Nu pentru că e defect, ci pentru că îl merită. Dar merită mai mult iubire.
Evelyn este opusul, plină de viață și cu o familie care o iubește. Cu planuri de viitor. Cu puțină pată de culoare în lumea ei.
El e întunericul. Ea e lumina. Și cum ziua nu există fără noapte, nici ei doi nu sunt mai prejos.
Evelyn, deși are parte de tot ceea ce își poate dori o adolescentă care face parte dintr-o familie înstărită, ea nu profită, nu se „fălește" cu asta. Și partea cu alegerea rochiei sale ne demonstrează acest lucru. Îmi place cum este construit personajul ei.
Apariția lui Jensen în peisaj e perfectă. Evelyn îl descrie, cu ajutorul autoarei 😅, pe băiatul de care știu că o să mă atașez repede și nu aș vrea să i se întâmple ceva pe parcursul poveștii.
Pot spune că povestea citită din perspectiva lui Jensen pare mult mai reală, prin prisma tuturor acțiunilor pe care el și prietenii lui le fac. Și mi se pare că el transmite mai multe emoții.
Ceea ce pare a fi începutul unei povești de dragoste între băiatul rău și fata bună, se poate termina în două moduri:
1. Pot trăi fericiți până la adânci bătrâneți, dacă el îi spune adevărul și ea nu o să-l vadă ca pe personajul negativ;
2. Pot să își ia adio unul de la celălalt, pentru că ea nu poate accepta viața lui, pericolul, amenințările.
Dar mai e și a treia variantă, în care, cu ajutorul ei, el poate ieși la lumină. Ce se va întâmpla rămâne de văzut. Povestea e foarte bună. Te prinde încă de la primul capitol. E ca o lecție.
Plata: follow permanent grupului și mie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
