Prințesa Apelor

Capitolul 2

      După un somn fals, Emily se plictisise, apoi ia venit în gând o idee. Avea nevoie de ajutorul Lilei, lui Ivy și Marei, dar nu știa cum să îi zică lui Ivy și Marei să vină. Ivy era plecată să caute povestea diamantelor magice. Ivy și Emily erau foarte curioase să afle poveste diamantelor, dar Ivy nu găsise nimic încă. Emily crede în ea că poate găsi povestea diamantelor. Mara se duse acasă să aibă grijă de mama ei care era foarte bolnavă. Ea spera să se vindece. Emily ar face orice să o vadă pe mama ei, dar asta era imposibil, mama ei
murise și nu o putea vedea niciodată. În întregul castelul nu era nimeni așa că nu le putea chema pe fete. Măcar Lila era cu ea, într-un fel. Lila era supărată pe ea. Emily nu știa de ce, dar nu asta conta. Trebuia să meargă undeva și trebuia să se pregătească.

    Mergând prin castel Emily îl văzu pe Tyler. S-a dus la el și i-a spus :

     — Bună Tyler, mă întrebam unde e Lupi? Știu unde e?

    — Lupi? La numele acesta te-ai gândit?

    — Dacă nu îți place îi schimb numele în Tom.

    — Ne mai gândim la nume. Lupul tău e în camera ta. Nu îi zic Lupi pentru că nu îmi place numele. Lupi nu e nume pentru un lup așa deștept.

     — Ce-ai zice să îi dau numele Tyler? Zise Emily sarcastică.

     — Cred că nu i se potrivește. Zise Tyler zâmbind.

    — Eu trebuie să plec. Trebuie să mă duc undeva.

   — Unde?

    Emily nu voia să îi spună lui Tyler planul ei pentru că ar crede că e nebună și i-ar zice că nu așa se comportă o regină. Trebuia să inventeze ceva.

     — La… bibliotecă. Da, la bibliotecă. Ăăă… Trebuie să iau o carte pe care să o citesc.

     — Bine, după ce citești cartea să îmi spui și mie despre ce e.

     Emily era în gândul ei “Ce bine că mă crede” sau cel puțin spera că o crede. A ieșit din castel și-a făcut un nor din umbre și s-a dus la casa Marei. Față de castel casa Marei era mică, chiar
mai mică decât orfelinatul la care crescuse. Emily o văzu pe Mara și a dat fuga la ea.

     — Mara am nevoie de ajutorul tău trebuie să mergem într-un alt regat și am nevoie de tine.

      — De ce?

      — Pentru că ești extrem de rapidă și te poți strecura fără să te vadă nimeni.

      — Dar de ce ai trebuie să mergem în alt regat?

      — Trebuie să vorbesc cu cineva. În plus tu știi locurile asta mai bine decât mine.

     — Bine, vin. Dar doar pentru că nu vreau să te pierzi.

     — Mulțumesc mult de tot!

     — Tyler de ce nu vine?

     — De unde știi că nu vine?

     — Pentru că el știe locurile asta mult mai bine decât mine.

     — Dacă i-ași zice planul meu m-ar face nebună.

      — Care e planul?

      — Eu trebuie să mă strecor într-un castel ca să vorbesc cu cineva.

      — Și de ce crezi că Tyler te va face nebună?

      — Nu știu, dar la cum îl cunosc pe Tyler aș zice că m-ar face nebună.

      — Tyler nu ar țipa la tine.

      — Asta nu mai contează.

      Emily făcu un telefon din umbre și îl dase Marei. Imediat ce îi dase telefon din umbre în mână telefonul se făcu unul care nu mai era din umbre.

     — De ce telefonul nu mai e din umbre?

     — Pentru că odată ce eu vreau să renunț la un lucru făcut din puterile mele acel lucru se transformă într-un lucru care nu mai e făcut din umbre. Cu acest telefon vom putea vorbi pentru că nu vreau să vin aici de fiecare dată când vreau să îți zic ceva.

     — Bine, înțeleg.

     — Trebuie să plec. Trebuie să îi zic și lui Ivy să vină. Pa.

    — Pa.