Prințesa Apelor

Capitolul 7

   Emily era în camera ei și plângea. Ivy veni la ea să o facă să fie mai fericită și îi zise:

   — Emily hai afară, să ne distrăm.

   — Nu vreau. Abia rosti Emily.

   — Emily, stai în camera ta de o săptămână.  Trebuie să mai ieși și tu afară.

   — De ce? Zise Emily.

   — Păi…. Cine o să aibă grijă de regat?

   — Cine a avut grijă și până acum.

   — Păi… Dacă mă cauți sunt în camera mea.
Ivy plecaseră. Nu durase mult și veni și Tyler.

   — Emily, te simți mai bine?

   — Cum să mă simt bine când știu că nu îmi voi vedea sora niciodată?

  — Păi….. Am o veste bună.

  — Care e? Zise Emily uitându-se la el.

  — M-am ocupat cu invitațiile pentru Balul Umbrelor și am invitat-o și pe sora ta.

   Emily se ridică repede în picioare. Fiind foarte veselă.

   — Serios?

   — Eu nu te mint. Spre deosebire de Ivy.

   — Stai puțin! Când e balul?

   — Peste 2 săptămâni.

   Emily se întristă brusc.

   — Dar eu nu mai am umbră ca să pot dansa cu ea.

   — Poți să ai și partener.

   — Tu dansezi cu umbra ta?

   — Păi…. Nu, nu îmi place să dansez cu umbra mea, ar fi de parcă aș dansa singur.

  — Cred că ai dreptate. Știu cum e să dansezi singur.

  — Serios?

   — Da, la orfelinat sărbătoream sărbătorile importante dansând. Toți aveau partener iar eu în fiecare an nu aveam și stăteam în camera mea și plângeam, pentru că voiam și eu să dansez. Până într-o zi când plângeam în camera a venit o fată
care m-a rugat să o ajut să meargă acasă pentru că nu știa unde era. Bine, ce e drept era că amândouă eram mici, cred că aveam vreo 7 ani. Am ieșit amândouă din orfelinat. Femeia care avea grijă de copii de la orfelinat nu o știa pe fata aceea, pentru că nu stătea la orfelinat. După ce am ieșit de acolo ne-am plimbat prin oraș în căutarea casei acelei fete. Într-un târziu am găsit-o. De atunci eu și fata aia stăteam mereu împreună. Ea era singura care mă făcea în zilele acelui dans să fiu fericită.

   — Dar Lila, unde era?

   — Lilei nu îi plăcea să danseze deloc, iar după ce și-a găsit părinții, n-a mai venit pe la orfelinat. Nu știu ce făcea în zilele alea.

   — Tu dansai singură când erai mică?

   — Da, înainte de începerea dansului. Speram anual să pot dansa și eu, dar nu s-a întâmplat asta.

   — Cum o chema pe fata aia?

   — Nina.

   — Atunci Nina e o fată de treabă.

   — Chiar e. Într-o seară ne-am urcat pe acoperișul orfelinatului și ne-am uitat la stele.

   Tyler se duse la ușă și înainte să plece i-a zis lui Emily:

    — Ar trebuii să pregătești locul pentru bal.

   Tyler plecă, iar Emily rămase în camera ei.

  — Dar balul e peste două săptămâni.

   Dar Tyler nu o auzi pentru că vorbea cu un coleg de al lui.