Prințesa Apelor

Capitolul 32

    Lila îl căutase pe Nicolas prin tot palatul. Când l-a văzut că a ieșit din bucătărie, își dase o palmă peste cap. “Niciodată nu-l găsesc.” își zise în sinea ei. Lila se duse la Nicolas. Acesta părea că e puțin confuz, puțin gelos (pentru că Emily omorâse creatura în câte câteva secunde, în
timp ce el împușcase creatura de 50 de ori) și părea că văzuse cel mai urât lucru din viața lui (poți zice că creatura era cel mai urât lucru).

   — Nicolas? Te simți bine? Întrebă Lila speriată.

  — Da. Sunt bine. Doar am văzut cel mai urât lucru din viața mea. Și eram să fiu omorât de acel lucru.

   — Ce s-a întâmplat? Face bucătăreasa mâncarea pe care o urăști? Da chiar. Care e mâncarea ta preferată?

   — Mâncarea mea preferată nu e în lumea normală. Pastele sunt mâncare mea preferată și după cum am zis, nu sunt în lumea normală.

   — Ba chiar sunt.
 
   Nicolas rămase tăcut.

   — Vrei să ne antrenăm? Zise Lila.

   — Nu acum. Cred că ar trebui să mai stai cu Bianca.

   — De ce?

   — Pentru că e sora ta.

   — Și asta contează?

   — Contează pentru ea. Și pentru mine. Îmi place să văd că te înțelegi cu ea.

   — Bine, mă duc.

   — Să știi că e în cameră la Emily.

   — Ce caută acolo? Și îmi explici și mie ce se întâmplă cu tine?

   — S-a dus să-i ducă ceai. Cum adică “ce se întâmplă cu mine”?

   — De ce ești așa confuz și gelos?

   — Gelos? Nu sunt gelos. Doar că s-a întâmplat ceva.

   — Ce?

   — Îți zic pe scurt. Am cumpărat o poțiune de dormit pentru Emily. Ne-a dus în coșmarurile ei, am fost cât pe ce să murim și Emily a omorât creatura în câteva secunde, acea creatură îmi
este datoare cu gloanțe. Dar nu cu 5 sau 10, îmi este datoare cu 50.

   — Cum aducă “murim”? Ați fost mai mulți?

   — Da. Am fost eu, Tyler, Emily și Bianca.

   — Trebuie să-mi explici totul.

   — Mai târziu, nu am timp.

   Nicolas plecase, iar Lila rămase pe holul palatului confuză.

{} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {}

   Emily, Bianca și Tyler se treziră. Emily avea ceaiul vărsat pe ea, la fel și Bianca și Tyler.

   — Super. Acum rochia mea preferată e murdară de ceai.

   — Se mai întâmplă. Zise Bianca.

   — Mi-ai furat replica. Zise Tyler.

   — Puteți ieși din camera mea?

   — Da, sigur. Oricum voiam să mă cert cu Tyler în altă parte.

   — Emily, cred că Bianca vrea să mă omoare.

   — Doar plecați.

   — Bine, dar dacă mă găsiți mort, e vina lui Bianca.

   — Nu te omor. Cel puțin de față cu oameni.

   — Bianca, poți să te duci la Lila să mai stați împreună? Că eu trebuie să vorbesc cu Tyler.

   — Bine. Zise Bianca cu o privire suspicioasă, apoi ieși.

   Emily se duse la ușă să vadă dacă cineva asculta pe la ușă. Se uită în dreapta, nimic, când se uită în stânga o văzu pe Bianca care stătea lângă ușă. Emily se uită cu o privire serioasă la Bianca, iar aceasta o luase la sănătoasa să o caute pe Lila. Emily îl luă de mână pe Tyler zicându-i :

   — Hai în altă cameră! Am o presimțire că Bianca o să mai vină.

   Emily și Tyler se ascunse după un perete și o văzu pe Bianca care veni, iar. Când văzu că în cameră nu e nimeni Bianca îi văzu pe Emily și Tyler.

   — Vezi că te cunosc?

   — Da, mă cunoști.

    Bianca plecă, de data asta chiar se duse să o caute pe Lila, iar Emily și Tyler se duse în sufragerie. Amândoi se puse pe canapea, iar Emily îi zise lui Tyler :

   — Am o impresie că o să înceapă un război. Sau mai degrabă o mică bătălie de câteva ore.

   — De ce crezi asta?

   — Știi ceva, cu cred, știu că o să fie o bătălie. Îți zic asta pentru că, azi dimineață m-a sunat Cristina. A zis să ne pregătim soldați pentru că va începe un mic război.

   — De ce ți-a zis, și mai bine aș întreba de ce să înceapă?

   — Pentru că, după cum mi-a zis ea în curând va fi ziua ei, iar următoarea zi va începe micul război.

   — Când e ziua ei?

   — Pe 13 ianuarie.

   — Deci pe 14 începe. E ciudat că ne zice, ar trebuii să ne i-a pe neașteptate.

   — Nu contează de ce ne-a spus. Trebuie să ne antrenăm.

   — Antrenăm? Vrei să vii și tu?

   — Puterea mea ne va fi de folos. O să ne fie mai ușor.

   — De asta mi-ai zis? Să îți zic cu o lună dinainte că e o idee proastă? Toți o să te atace direct pe tine.

   — Du-te și spunei lui Nicolas. O să avem nevoie de el. O să avem nevoie de mulți oameni care știu să lupte.