Capitolul 28

2 2 0
                                    

    Era seara iar Emily era în sufragerie lângă șemineu. Brusc Emily primi un mesaj de la Nina. Aceasta îi zise lui Emily că a trebuit să ajute pe fata pe care o ura. “Lănțișor absurd” îi scrise Nina lui Emily.

   — De ești trează la ora asta?

   Emily se uită în spate și îl văzu pe Tyler.

   — E palatul meu, pot să fac ce vreau.

    Acesta se așezase pe canapeaua pe care era Emily și îi zise :

   — Am crezut că ai adormit.

   — Și te-ai dus în camera mea să vezi dacă dorm?

   — Nu. Dar tabloul de acolo a căzut și am venit să îl pun înapoi. Zise și arătă spre un tablou de deasupra șemineului.

    — Cum de n-am văzut tabloul?

    — Nu știu. Am zis de o săptămână că o să-l pun la loc. O să-l pun la loc mâine.

    Emily se ridică de pe canapea, luase tabloul și îl puse la locul lui.

   — Îl puteam pune eu. Zise Tyler.

   — Vreau să mai fiu de ajutor și eu. În plus, te scap de făcut ceva.

   — Nu trebuia. Oricum nu am ce face. Dacă Lila ar fi știut asta, mi-ar zice că stau doar la arme, că nu am viață socială.

    — Sunt sigură că eu aș fi spus asta. Oricum Lila e geloasă pe tine.

   Tyler izbucni în râs preț de câteva clipe. Emily zâmbi. Îi plăcea să-l vadă fericit.

   — De ce? Zise el. De fapt toți oameni sunt unici nu ar trebui să fie nimeni gelos pe nimeni. Chiar dacă să zicem că o persoană bogată are mult mai multe lucruri decât o persoană săracă. Poate că persoana bogată nu are un lucru pe care îl are persoana săracă.

   — Lila e geloasă pentru că stat mai mult cu mine decât stă ea cu mine.

   Preț de câteva clipe nimeni nu vorbi. Dar apoi el zise :

   — Păi… atunci, ca să nu mai fie Lila geloasă nu voi mai sta cu tine.

    Tyler se ridică vrând să plece, dar Emily (care era încă în picioare, pentru că uitase să se așeze înapoi pe canapea) îl prinse de braț.

   — Cred că glumești. Tu ești persoana îl care am cea mai mare încredere.

    Acesta era foarte uimit de ce spunea Emily.

   — Serios? Nimeni nu mi-a zis că are cea mai mare încredere în mine.

   — Vorbesc serios.

   Emily îi dase drumul și se așezase pe canapea, la fel și Tyler.

   — Cred că la bătrânețe, vom fi prieteni? Zise Emily.

   — Sper. Zise uitându-se la ochii lui Emily.

   Nicolas intră în cameră, iar cei doi se ridicaseră speriați.Nicolas avea un ghiozdan la el.

   — De ce sunteți speriați? Întrebă Nicolas.

   — Ne-ai speriat. Zise Tyler. De ce ești treaz la ora asta?

   — Pentru că pot și că vreau. Tyler, vii să îmi dai o armă?

   — Mă bucur că îmi zici că vrei o armă, nu că îți iei singur una.

   — Din păcate trebuie să îți zic.

   — Dă-mi arma!

   — Poftim?

   — Știu că ai luat o armă.

   — Nu știu despre ce vorbești.

   — Dă-mi-o!

   Nicolas scoase o armă din ghiozdan și i-o dase lui Tyler.

   — Vezi că te cunosc? Zise acesta.

   Emily râse câteva clipe.

   — Tyler, trebuie să vorbim. Zise Nicolas.

   Acesta se duse cu Nicolas în camera cu arme. Tyler îi dase arma pe care o voia și Nicolas îi zise :

    — Trebuie să ai grijă.

    — De ce te porți așa?

    — Am auzit că regatul Apelor încearcă să te omoare.

   — Chiar crezi asta?

   — Colegi noștri ziceau asta. Am mai zis că ar vrea să fie ca tine, să fie folositori.

   — Îți dai seama că poate glumeau?

   — Doar ai grijă.

   — Bine, acum plecă. Du-te în vacanța ta.

   — Mă voi duce.

    Nicolas plecă, iar Tyler rămase în camera cu arme.

Prințesa Apelor Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum