Capitolul 17

3 3 0
                                    

   Emily era în palat. Ieșind din palat și ducându-se în parc, văzu o umbră în spatele ei. Erau trei teorii, unu : că și-ar fi recuperat umbra —lucru care e imposibil—, doi : că Tyler o urmărise, pentru că acesta a văzut-o pe Emily ieșind din palat sau trei:cineva periculos era în spatele ei. Emily se întoarse brusc și încercă să lovească persoana aceea, dar persoana se feri și o lovi ea pe Emily. O prinse pe Emily iar aceasta nu putea să vadă cine era. “Te rog să fii Tyler.” își zise Emily în sinea ei. Nu putea să țipe după ajutor pentru că aceea persoană îi puse la gură bandă adezivă.

{} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {} {}

    Lila era în camera ei și voia să o întrebe pe Emily unde fusese o săptămână, așa că se porni să o caute, dar nu o găsi. Lila îl văzu pe Nicolas.

   — Nicolas, ai văzut-o pe Emily?

   — Nu. Dar de ce o cauți?

   — Vreau s-o întreb ceva. Ce faci?

   — Îl caut pe Tyler. Știi unde e?

   — Acum am trecut pe lângă camera cu arme, e acolo.

   — Trebuia să-l caut acolo întâi. Zise Nicolas dându-și o palmă în cap.

Lila a râs preț de câteva clipe. Nicolas îi zâmbi.

   — Tu ești prietena lui Emily, nu?

   — Da, în persoană.

   — Noi nu ne-am cunoscut prea bine.

   — Da, ai dreptate. Ar trebui să o facem.

   — Da, chiar ar trebui.

   — Deci….cum ți-a fost trecutul?

   — Trist. Familia mea nu mă lăsa să ies din casă. Într-o seară am evadat și nu mi-am mai văzut familia.

   — Atunci, unde ai crescut?

   — Nu după mult timp am ajuns la palat. Soldații m-au învățat să lupt. Acum pot să zic că sunt un criminal. L-am cunoscut și pe Tyler după un an, dar nu am vorbit cu el. Tyler stă la palat de mai mult timp. Dar copilăria ta cum a fost?

   — Am crescut la orfelinat câțiva ani. Apoi părinți mei m-au luat de acolo. Am crescut mai bine cu ei. La orfelinat era trist. Nu știu de cum Emily a suportat să stea acolo.

   — Pentru că a avut o prietenă așa ca tine. A stat o săptămână în lumea normală.

   — Serios? Pe mine nu m-a luat. Dar nu poate să deschidă un portal. Sau poate și eu nu știu?

   — Nu poate. A mers cu Tyler.
Brusc Lila deveni furioasă.

   — Deci… Emily s-a dus în lumea normală fără mine. Și s-a dus și cu Tyler.

   — Da s-a dus, dar de ce ești așa de furioasă?

   — Cum să nu fiu furioasă, Tyler mi-o fură pe Emily.

   — Și….nu poți să te răzbuni?

   — Cum?

   — Să nu mai stai cu ea, să stai cu altcineva.

   — Cu cine?

   Lila brusc se întoarse cu fața la Nicolas zâmbind.

   — Nu. Zise Nicolas.

   — Te rog.

   — Nu.

   — Trebuie să stai cu mine atât.

   — Nu, nu, nu și nu.

   — Haide. Așa ne mai cunoaștem.

   — Bine, dar doar pentru că sunt curios de trecutul tău.

   — Mulțumesc!

Prințesa Apelor Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum