Prințesa Apelor

Capitolul 25

    Emily se plimb cu Tyler — Emily voia să stea mai mult cu Tyler și s-a gândit să se plimbe împreună— prin curtea palatului.

    O mare parte de timp nimeni nu zise nimic, dar după Emily a întrebat:

    — Cum ai ajuns la palat?

    — Am mers. Zis Tyler zâmbind.

    — Mai bine întrebam cum a fost viața ta înainte să vin eu aici.

   — Deci….. vrei să știi cum cum mi-a fost trecutul?

   — Când eram în lumea normală ai zis că o să îmi zici trecutul tău.

   — Bine.

   — Sunt foarte curioasă.

   — De ce să fii? Nu s-au întâmplat lucruri importante.

   — Doar zi.

   — Când eram mic stăteam într-o casă veche care putea zilnic să se dărâme. Eu și familia mea eram foarte săraci. Să știi eu am un frate mai mare, iar pentru mine și fratele meu nu ne gândeam că n-o să mai stăm împreună. Oricum nu ne prea distram, cel puțin eu, fratele meu țipa la mine zilnic. Părinți mei se purtau foarte urât cu mine, iar pe fratele meu îl iubeau. La mine nu țineau deloc, iar într-o seara m-am gândit că mai
bine stau în pădure decât la mine acasă. Așa că am plecat. Nu m-am luat cu mine nimic pentru că nu aveam nimic. Când mergeam prin pădure m-am întâlnit cu un urs. Eu eram mic și nu știam să lupt. Am crezut că voi muri, dar un soldat m-a
salvat. Apoi m-a dus la palat acolo am aflat că tu ai fost dusă la orfelinat. Mama ta m-a lăsat să stau în palat. M-am înțeles foarte bine cu ea și tatăl tău. Te-ai întreba de ce era tatăl tău la
palat atunci. Tatăl tău a trebui să stea în regatul lui câțiva ani, iar când ai fost dusă tu la orfelinat s-a putut întoarce, mi-a zis chiar el asta. Soldați m-au învățat să lupt. Mama ta mi-a zis să mă duc la școală. Am învățat foarte mult, dar nu m-am mai dus la liceu, am stat și am ajutat soldați. Mama ta m-a lăsat să lucrez la arme. După am mai fost trimis în misiuni. Una dintre misiuni a fost să te aduc aici.

    — Cum de ai știut că eu sunt fata reginei?

    — Mama ta mi-a zis că îți plăcea când erai mică să mergi prin pădure, mi-a zis cum arăți. În plus semeni foarte mult cu ea. Cred că mult prea mult.

    Emily zâmbi.

   — Ai fost cât pe ce să mori. Mă întreb, dacă tu mureai atunci, eu mai eram aici?

   — Cred că mama ta nu ar fi rezistat și te-ar fi luat la palat, iar după scurt timp ai fi fost omorâtă.

   — Tu ai avut scrisoarea ani întregi?

   — Da. Tatăl tău m-ia dat scrisoarea la 12 ani.

   Emily nu mai zise nimic. Nicolas îl sună pe Tyler. Acesta răspunse.

   — Ce e Nicolas?

   — Vii să-mi dai o armă? Sau i-au eu care vreau?

  — Nu iei nimic. Sunt arme mult prea periculoase chiar și pentru tine. Nu credeam că voi zice asta vreo dată. Vin imediat.

    Tyler închise, apoi se uită la Emily zicându-i :

   — Trebuie să îi dau lui Nicolas o armă. Așa că trebuie să plec. Pa.

   — Pa.

   Tyler fugise în palat sperând ca Nicolas să nu se fi atins de vreo armă. Emily se duse și ea în palat să vadă dacă trebuia să mai facă ceva.