Prințesa Apelor

Capitolul 10

   Emily se ducea în sufrageria palatului. Când ajunse acolo îi văzu pe Tyler și pe Lila care se țineau de mână.

   — Ce se întâmplă aici? De ce vă țineți de mână?

    — Chiar voiam să îți zicem. Eu și Tyler suntem împreună. Nu e minunat?

    — Nu, e oribil.

    — Poftim? Tu ești geloasă pe mine și pe Tyler?

    — Nu voi răspunde l-a această întrebare.

    — Răspunde!

    Emily se dase mai în spate dar mai avea puțin și cădea într-o groapă extrem de adâncă. Noroc că de prinse de podea, cu o singură mână. Tyler se duse lângă ea și îi zise :

    — Pa, Emily. Nu îmi v-a fi dor de tine. Zise Tyler și o călcă pe Emily pe mână.

   În momentul acela Emily căzu în acea groapă. Când încerca să facă norul de umbră observă că nu mai avea puteri. Aceasta văzu că avea deja hainele pline cu sânge. Acesta era sfârșitul ei
căzând într-o groapă. Imediat Emily se trezi și observă că era în viață. Emily își spuse în sinea ei “A fost doar un coșmar, nimic din ce s-a
întâmplat nu se v-a întâmpla.”. Emily nu mai putea să doarmă așa că se duse să își i-a un pahar cu apă. Ajunsă în bucătărie Emily, îl văzu pe Tyler. Emily nu îl băga în seamă și se duse să își umble paharul cu apă. Tyler era în
spatele ei.

   — De ce ești trează la ora asta?

   — Am venit să îmi i-au un pahar cu apă. Tu? Zise Emily în continuare întoarsă cu spatele.

   — La ora asta mă trezesc în fiecare zi.

   — La 5 dimineața?

   — Da. S-a întâmplat ceva? Pari supărată.

   — Am avut un coșmar. De acea par supărată. Atât.

   — Poate surpriza mea de mâine te v-a bucura.

   — Am avut destule surprize.

   — De data asta surpriza te va bucura.

   — Sigur. Zise Emily sarcastică.

   — Știi cumva unde e Ivy? Nu am mai văzut-o de mult.

   — Nu ai mai văzut-o de la încercarea mea de a vorbi cu sora mea.

   — Știi unde e?

   — Nu.

   Lui Emily îi sunaseră telefonul. Era Cristina. Emily îi răspunse.

   — Ce e? De ce mă suni la ora asta?

   — Voiam să știu dacă ți-a plăcut surpriza?

   — Nu.

   — Ce trist. A da, să știi că am omorât-o pe prietena ta Ivy, iar sângele din balon era al ei.

   — Ai înnebunit. Zise Emily pe un ton surprinzător de calm.

   — Am crezut că o să plângi.

   — La ce mi-ai făcut ieri n-o să mai plâng în viața mea, doar să te fac pe tine tristă.

   — Dar ieri ai plâns?

   — Nu.

   — Păi nu mă așteptam la asta. Trebuie să închid. Pa.

   — Pa.

    Emily închise telefonul și Tyler o întrebă :

   — Cine era?

   — Cristina. Mă duc în camera mea să încerc să adorm.

   — Nu uita că mâine o să îți fac o surpriză. Sau mai bine zis o să îți dau o veste bună.