Prințesa Apelor

Capitolul 31

   Emily, Tyler, Nicolas și Bianca intraseră pe acel hol straniu. Nu părea a hol mai mult era o casă cu multe holuri, acea casă avea multe locuri de ascunzătoare. Emily nu voia să zică că ei se aflau în orfelinatul din coșmarurile ei. Avea multe coșmaruri, iar în cele mai multe era la orfelinat. De după colț se auzi un zgomot. Cei patru se dase încet în spate, dar de după colț ieși creatura. Nu era de mirare că creatura era urâtă, avea trei ochi complet albi, corpul era negru, înalt de cam 2 metri, 6 mâini, avea dinți foarte ascuțiți și părea că are păr dar era capul lui. Toți fugiră, normal cu creatura după ei. Emily era prima, apoi Tyler, Bianca și Nicolas. Tyler fugi și în aceiași timp căută disperat o armă. Nicolas își dădu seama ce căuta acesta și pentru ce, așa că din buzunar scoase un pistol, apoi trase spre creatură.

   — Bravo, Nicolas. O să-l încurce. Zise Emily. Oare de ce nu am mereu o armă la mine?

   — Emily. Zise Nicolas. E coșmarul tău, nu poți să-l controlezi? În plus, nu cred că mai am multe gloanțe.

   Tyler îi dădu lui Nicolas o pungă în care erau gloanțe.

   — Am gloanțe la mine, dar pistolul meu e în camera cu arme.

   — Cred că se apropie, fugiți! Zise Bianca.

   — Uitați-vă după o cheie. Zise Emily.

   Toți fugise când văzu creatura, mai puțin Nicolas care mai trase o dată în ea, după fugi și el.

   — Emily, tu nu știi unde e cheia? Întrebă Bianca.

   — Locul ei se schimbă de fiecare dată.

   În timp ce Emily, Tyler și Bianca căutau cheia, Nicolas împușcă creatura cu o mulțime de gloanțe.

   — De ce nu moare? Zise Nicolas.

   — Trage în cap poate moare. Toți mor când îi tragi în cap. Zise Tyler.

   — Am tras de 10 ori în cap și nu moare.

   — Trage de 20 de ori. Zise el.

   — Nu e timpul pentru glume. Ăăăă… M-ai ai gloanțe?

   — Cred că mai am câteva .

   Tyler căută disperat gloanțe. Găsise 5 gloanțe. I le dase lui Nicolas și acesta trase în creatură cu ele.

    — Cred că suntem morți. Zise Nicolas.

   Căutând cheia Bianca găsi o pungă cu gloanțe și i-o case lui Nicolas.

   — Îmi place să împușc oameni, dar nu are sens dacă nu mor.

   — Nu e un om. Zise Emily.

   — Creatura asta îmi e datoare cu o pungă cu gloanțe. Zise Tyler.

   Emily găsi în spatele unui dulap cheia.

   — Am găsit cheia, hai să mergem.

   Dar brusc, cheia se evaporă. Furioasă că singura lor speranță se evaporă, Emily se făcu un nor de umbră, se învârti de câteva ori în jurul creaturii și aceasta căzu pe jos moartă. Emily se refăcu om din nou și observase se făcuse.

   — Cum ai făcut asta? Întrebă Tyler.

   — Nu am mai făcut asta până acum.

   — Nu e corect. Zise Nicolas. Am împușcat creatura aia cu vreo 50 de gloanțe și nu a murit, iar tu te învârți de câteva ori în jurul ei și moare. Cum omorai creatura până acum?

   — Acum îmi amintesc, nu omoram creatura. Doar o blocam într-o cameră.

   În fața lui Emily apăru o foaie pe care era scris ceva. Doar Emily vedea ce era scris.

   — Ce scrie? Zise Tyler. Citește ne și nouă.

   — “Felicitări! Ai omorât creatura, probabil te întrebi :Și ce legătură are asta cu apariția ta? Păi, pentru că ai omorât-o de acum nu vei mai avea acest coșmar. Am scris asta ca să știi că de acum nu mai trebuie să găsești scuză să nu mai dormi. Salută-l pe Tyler din partea mea.”

   — De unde îmi știe numele?

   — Întrebarea mea e :De ce nu s-a semnat?

   — Poate a vrut să fie mai misterios.

   Toți patru se treziră și nu mai voiau să vadă acea creatură.