Prințesa Apelor

Capitolul 29

   Emily nu mai dormea bine de mult timp, iar Tyler, Bianca și Nicolas știau asta. Cei trei încercau să facă ceva (de parcă puteau face ceva). Lui Nicolas îi veni o idee.

   — Ce-ar fi să îi dăm lui Emily o poțiune de dormit?

   — Nu am încredere în poțiuni. Zise Tyler.

   — Eu am. Zise Bianca.

   — E doi contra unu, deci o să-i dăm lui Emily poțiunea. Zise Nicolas.

   — Am o presimțire că se va întâmpla ceva rău. Zise Tyler.

    Nicolas și Bianca nu îl băgă în seamă și ieșise în grabă din palat. Tyler rămase pe loc. Nicolas se întoarse la el.

   — Haide, vino.

   — Nu vreau să particip la asta. Zise el.

   — Tyler, avem nevoie de tine.

   — Nu mă interesează.

   — Ești singurul în care Emily are încredere.

   — Și vreau să aibă în continuare.

   — Fă-o pentru Emily. Știu cât de mult ții la ea.

   — Bine.

    Nicolas ieșise din palat, în continuare Tyler era în urmă. Când.ieși pe hol, se ciocni de Emily.

   — Scuze. Zise Tyler care era limpede că era trist.

   — Ce se întâmplă? De ce ești trist?

   — Nu sunt trist. Zise cu un zâmbet fals. Sunt foarte fericit. Acum trebuie să plec.

   Când voia Tyler să iasă din palat, Emily îl prinse de braț.

  — Zi-mi adevărul! Zise Emily ridicând capul spre el.

  — Ce adevăr? Nu s-a întâmplat nimic. Totul e bine.

  — Îmi dau seama că mă minți. Zi-mi adevărul.

  — E ceva secret. Nu pot să-ți zic.

  — Am înțeles. Nu ai încredere în mine că pot ține un secret.

   — Am încredere în tine. Dar probabil nu te interesează.

   — Ce e?

   — E ceva despre arme. Ți-am zis că nu te va interesa.

   Emily îi dase drumul.

   — Poți să pleci. Dar să te întorci.

   — Nu scapi așa ușor de mine.

    Tyler ieșise din palat. În fața palatul eram Bianca și Nicolas. Aceștia se duse la Tyler.

   — Știi puțin să minți. Zise Bianca. Am văzut tot.

   — Pot să mint foarte bine, dar nu pot și nici nu vreau s-o mint pe Emily.

   — Am observat. Zise Nicolas. Haideți acum să luăm poțiunea.

   — Și cum o faci pe Emily să bea poțiunea? Zise Tyler.

   — Simplu. Îi faci lui Emily o cană cu ceai și pui câțiva stropi din poțiune în el.

   — De ce eu? Zise el.

   — Pentru că cum ți-a zis Nicolas, Emily are încredere în tine.

   Nicolas cumpărase poțiunea, iar toți se întoarse la palat. “Nu înțeleg de ce se vinde așa ceva.” își zise Tyler în mintea lui.

   — Bianca, sunt sigur că Emily are mai multă încredere în tine, totuși i-ai salvat viața. Poate că îi vei da tu ceaiul, nu eu.

   — Bine. Dacă îți e frică să îi dai unei regine un ceai, poți să te duci să vinzi armele alea penibile.

   — Armele nu sunt penibile. Țipară Tyler și Nicolas la Bianca.

   — De ce mă faci să îi dau lui Emily poțiunea?

   — Tyler, am o întrebare. Zise Nicolas.

   — Care e?

   — Ții atât de mult la Emily încât nu poți să-i faci rău?

   — Da Nicolas. Țin foarte mult la Emily. Dacă îi faci rău dându-i poțiunea aia ?

   — Nu te teme. Totul o să fie bine. Zise Bianca. Și ca să nu te mai plângi atât îi voi da eu ceaiul lui Emily.

    Băieți se duse în bucătărie, iar Bianca se duse în camera lui Emily. Bianca o văzuse pe Emily care își pieptăna părul. Emily părea că nu e fericită.

   — Ce faci?

   — Mă gândesc.

   — La ce?

   — Oare ce îmi ascunde Tyler? Dacă nu are încredere în mine?

   — Crede-mă că are. Vorbește tot timpul despre tine. Hei, eu mă duc să-mi fac un ceai. Vrei și tu?

   — Da.

   Bianca plecase și se duse în bucătărie, unde Nicolas făcea ceaiul, iar Tyler stătea într-un loc tăcând. Ceaiul era gata iar Nicolas puse ceaiul în două cești, iar în una puse câțiva stropi din poțiune. Bianca se duse la Emily să-i dea ceaiul. Ajunsă în camera lui Emily, Bianca o văzu pe Emily uitându-se pe geam.

   — Am adus ceaiul. Zise Bianca.

   Emily se întoarse la Bianca.

   — Mulțumesc. Știi unde e Tyler?

   — E la bucătărie.

   — Poți te rog să-l chemi?

   — De ce?

   — Mă simt mai bine când stau cu el.

   — Cred că îi aduc și lui o cană cu ceai.

   Bianca se duse la bucătărie unde era Tyler și Nicolas. Bianca luă o cană, puse în ea ceai, îl apucase pe Tyler de braț și se duse cu el la Emily în cameră.

   — Uite, l-am adus. Zise Bianca dându-i cana cu ceai lui Tyler.

   — De ce sunt eu aici?

   — Nu contează. Beați ceaiul. Zise Bianca.

   Emily băuse puțin din ceai și adormi. Era ciudat că după ce adormi Emily, adormi și Tyler, Bianca și Nicolas.