Prințesa Apelor

Capitolul 12

     Emily se duse pregătea pentru vizita în lumea normală. În sfârșit nu mai trebuie să se teamă că o să moară. Sincer în lumea normală putea fi omorâtă, dar pe tărâmul umbrelor oameni sunt criminali, probabil cei din tărâmul umbrelor ar omorî copii mici fără milă. Deci Emily avea motive să fie fericită că mergea în lumea normală. Oare
ce făceau prietenele ei? Ce se întâmplase în 7 luni? Cât Emily se gândea ce să le zică prietenelor ei se pregătea și după ce era gata trebuia să îl caute pe Tyler. Așa că se duse să îl caute, ca de obicei Tyler era în camera cu arme.

    — Eu sunt gata, mergem?

    — Da, eu te așteptam.

   — Stai puțin unde o să stăm?

   — Am un prieten acolo.

   — Pe tine te cunoaște, pe mine nu. Nu cred că o să țină un om pe care nu îl cunoaște în casă.

   — Să știi că te cunoaște.

   — Serios? Cine e acest prieten?

   — Îl chemă Mihai.

   — Ești prieten cu Mihai?

   — Da. Emily, dacă mai întrebi multe lucruri o să stai mai puțin în lumea normală.

   — Păi. Atunci fă portalul!

   Tyler făcu portalul iar amândoi intrară. Când văzu orașul Emily zâmbi, iar Tyler era surprins de cum arată.

   — Aici ai crescut tu?

   — Da. E minunat, nu-i așa?

   — Da. Nu am văzut niciodată orașul de atât de aproape.

   — Dar de unde l-ai văzut?

   — Din pădure.

   Emily văzu că Tyler avea un cuțit în buzunar.

   — Tyler, nu-mi vine să cred, ai luat un cuțit cu tine.

   — În caz că cineva vrea să ne omoare.

   — Aici oameni nu sunt răi.

   — O, e bine de știut. Hai să mergem la Mihai.

    Când cei doi ajunse la casa lui Mihai, Tyler voia să intre fără să știe cineva dar Emily îi reaminti că oameni din oraș erau buni. Emily bătu la ușa și îi deschise Mihai, un băiat cu părul blond, scurt și drept, ochi albaștri și părea prietenos. Semăna
cu Ivy. Aceasta avea părul la fel doar că lung, ochii ca smaraldul și spre deosebire de Mihai, Ivy nu părea prietenoasă. Lui Emily îi era dor de Ivy.

   — Ce faci Tyler? Te așteptam. Bună Emily. Intrați!

   Emily și Tyler intră în frumoasa casă cu două etaje.

   — Bună. Zise Emily.

   — Îți mulțumim că ne lași să stăm aici cu tine o săptămână.

   — Cu mare plăcere. Emily să știi că toată lumea din oraș crede că ai fost răpită, cică cineva a zis că te-a văzut luată de un om care era negru.
Emily se uită la Tyler cu o față de parcă voia să zică “Vezi ce-ai făcut?”. Pentru câteva clipe Tyler era surprins.

   — Păi…. Eu am răpit-o pe Emily.

   — Tyler. Eu cred că ai înnebunit.

   — Trebuia să o fac.

   — De ce?

   — Pentru că trebuia.

   — Nu vă mai rețin. Camerele voastre sunt la primul etaj.

   Emily și Tyler se duse să își vadă camerele. Bine înțeles că Mihai i-a dus pe fiecare la camera sa.
Emily voia să își vadă prietenele, așa că voia să se ducă în oraș dar Tyler o întrebă:

   — Ți-a fost dor de locul ăsta?

   — Mai dor decât crezi. Vrei să îți arăt orașul?

   — Sigur.

   — Atunci haide.

    Emily și Tyler ieșise din casă să meargă spre primul loc pe care Emily voia să îl arate acestuia.
După câteva minute Emily și Tyler ajunse la orfelinat.

   — Aici e orfelinatul. Locul unde am crescut. E foarte vechi dar a fost important pentru mine.

   — E frumos. Cred că e mai frumos decât palatul. Dacă eu aș fi crescut la un orfelinat ca acesta cred că nu mai eram aici acum. Poate că eram la liceu și învățam. Eu am învățat totul de la colegi mei de la muncă.

   — E muncă să dai unui om o armă?

   — Eu tot sunt plătit, așa că nu îmi pasă.

   Emily îi prezentase lui Tyler tot orașul până se făcu seară. Nu erau atâtea lucruri de arătat dar măcar Emily a avut ce să îi zică lui Tyler.

   Amândoi erau obosiți. Așa că s-au dus acasă la Mihai. Pe drum Emily tot încerca să își zărească prietenele dar nu le vedea. Tyler îi tot spuseseră lui Emily că are timp să le vadă.

    — Emily, e seara, n-o să le vezi, probabil dorm.

    — Probabil.

    — Ai timp.

    — Cât timp?

    — 6 zile.

    — Măcar mai am timp.

    — Exact. Ai timp așa că du-te să dormi.

    — De ce nu te duci tu? De ce mă aștepți?

    — Pentru că dacă îți vei vedea mâine prietenele și nu dormi toată noapte, o să îți fie foarte somn. Și dacă adormi acolo poți să zici că ai stat mai puțin cu ele.

    — Atunci mă duc la somn.

    Amândoi se culcase, următoarea zi avea loc o revedere.