Prințesa Apelor

Capitolul 5

   După ce se plimbase o oră prin palat Emily o găsi pe Lila. Lui Emily nu-i venia să creadă încă cât de mare era palatul, nici nu știa cum să-i zică, palat sau castel?

   Până la urmă s-a decis să îi spună palat. Suna mai bine decât castel, dar nu asta conta. Emily se duse la Lila și îi spuse :

   — Lila, poți te rog să mă ajuți cu ceva?

   — Mai contează dacă vreau? Tu ești regina. Dar de ce ai nevoie de mine? Tyler nu vine? De aia vrei să vin eu, nu-i așa?

   — De ce toți vă dați seama că nu vine?

   — Pentru că dacă ar veni nu vei mai avea nevoie de noi. Stai puțin! Cine mai vine?

   — Ivy și Mara.

   — Mereu mi s-a părut că Mara e drăguță și că are suflet bun.

   — Păi.. Nu ți s-a părut.

   — Am o întrebare pentru tine: Ești supărată pe mine?

   — Nu pe mine, pe Tyler.

   — Dar ce a făcut?

   — Îmi fură timpul petrecut cu tine.

   — Deci… Vrei să spui că ești geloasă pe Tyler? Că stau cu el mai mult decât cu tine?

   — Da, nu mai stăm deloc împreună de când l-ai cunoscut. Să fiu sinceră merita cuțitul pe care i l-am înfipt în mână. Nu îmi pasă dacă la durut îl merită.

    — Vrei să mă ajuți sau nu?

    — Aș zice nu dar te-ai supăra pe mine. Cu ce pot să te ajut?

    — Trebuie să mă strecor în palatul din regatul Apelor. Și să vorbesc cu sora mea.

    — Ai o soră?

    — Din câte separe, da. În caz că o să fim atacați îi poți înjunghia.

    — De când aștept momentul acesta.

    — Doar pregătește-te!

    — Bine, doar pleacă vreau să mă pun la somn.

    — Bine, pa.

    — Pa, acum pleacă!

    Emily ieși din cameră și îl văzu pe Tyler care se duce în camera cu arme. Emily era în sinea ei “Ce bine că s-a în camera cu arme, poate o să ies din palat fără să mă observe, oare am șanse?”. Ivy era în spatele lui Emily.

   — Hei, ce faci?

   — AAAAA. Vai ce mai speriat.

    La acel strigăt Tyler ieși din camera cu arme. Emily era în sinea ei “Deci nu voi putea pleca din palat așa ușor”.

   — Ce se întâmplă? Zise Tyler speriat. Sunteți bine?

   — Da, suntem bine. Doar am speriat-o pe Emily.
Timp de câteva secunde Emily o ura pe Ivy. Apoi își reveni.

    — Da, eu am speriat-o pe Ivy și ea mă sperie înapoi.

   Tyler părea confuz.

   — Ivy, hai la o plimbare cu Mara și Lila. Nu crezi că ar trebuii să stăm în aer liber?

   — Ba da, haide să le găsim pe fete.

   Ivy și Emily plecase de acolo lăsându-l pe Tyler singur, dar el nu era confuz deloc știa planul lui Emily. Știa că va avea nevoie de el așa că era hotărât să le urmărească pe fete. Trebuia să fie
sigur că Emily era în siguranță.