Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 5

Isadora

-Nuu, aia nu o pune acolo, tu nu vezi cum arată? Strig , în timp ce mă agit și mă foiesc în loc, traversând sala ca o furtună în căutarea unui obiect de care să mă agăț și să terorizez.

Atâtea responsabilități am pe cam acum! Fir-ar a naibi! Mi-am înfipt unghiile adânc în palme, uitându-mă dacă Matteo pune posterul drept pe perete.

Oh, Doamne! Reușește să o facă.
Simt că pot să respir mai ușor acum. De ce am atâția nervi ca să iasă totul perfect?

Pentru ca Domnul Herrero este foarte pretențios în legătură cu asta. Mi-am dat seama că îi place ca totul să fie perfect.

-În regulă, nu cred că mai avem nevoie de ajutorul tău, dacă e te mai chemăm.

Matteo a aprobat din cap plictisit și a plecat cu prima ocazie. Săracul!

Freya a venit lângă mine și s-a mai uitat gânditoare în agendă la lista cu lucrurile pe care trebuie să le amenajam în sală.

Nu prea mai erau atât de multe, candy barul a fost pus acum câteva zile de niște muncitori plătiți, la fel și mesele înalte de milkshake. În rest pufurile roz le-am amenajat noi, am umflat baloane și am amenajat mâncarea, iar pentru zona de fotografiat au lucrat niște designeri interiori pricepuți. Au fost puse chiar și aparatele cu lumină neon. Totul arată foarte drăguț, nu iubesc culoarea roz dar mă încântă atât de tare imaginea asta!

-Am obosit de tot! spun și mă las să alunec în jos pe perete. Îmi las capul pe spate și oftez. Deși nu prea am făcut efort fizic, am obosit psihic.

-Și eu! Fetele m-au zăpăcit! Sunt prea entuziasmate în legătură cu petrecerea, și mă tot bat la cap, viața e de rahat uneori.

Pufnesc amuzată. Freya se plânge doar pentru asta? La ea e doar miere pe lângă ce am eu. După ce am lucrat toate săptămânile cu proiectul ăsta cu majoretele, am lucrat în preajma lui Herrero prea mult. Sarcinile din partea lui nu au încetat să ajungă până la mine.

Speram că glumea când mi-a spus că eventual să-l ajut să corecteze temele, dar chiar așa a fost. Jumătate din teme au ajuns pe mâna mea, am stat până la unu dimineața ca să corectez. A doua zi am venit moartă, și lui nici măcar nu i-a păsat.

-De aș fi avut eu probleme tale! Profesorul nostru de engleză mă pune să fac prea multe lucruri, ce-i drept e ca am fost de acord cu asta, dar asta e altă parte. Stau până dimineața să fac ceea ce îmi cere, și uneori tot nu îi convine. Îmi dă bătăi de cap și simt ca nici nu mă lasă să respir. Așa că nu te mai plânge!

Am apreciat faptul ca Freya a înțeles și nu a mai avut de comentat nimic. Tocmai mă simțisem mai relaxată, când am primit un mesaj pe telefon. L-am deschis nervoasă, vrând să văd cine naiba mai vrea ceva de la mine. Un singur nume, o sută de nervi; Nate Herrero!

Deși e profesorul meu, uneori mă gândesc că are 25 de ani, și diferența dintre noi doi nu e atât de mare, dar statutul nostru strică să avem vreo relație.

La ce relații mă gândesc eu acum, ce naiba! De unde până unde?

"Bună ziua! Domnișoara Diaz, am nevoie de dumneata, unde sunteți?"
Ce dracu? De ce mă enervează atât de tare. Nu cred ca am un motiv. Și chiar dacă am, este adânc îngropat în mine și nu vrea să iasă la iveală, pentru că viața își bate joc de mine și vrea să mă lase să îmi dau seama singură de sentimentele mele. Minunat!

"Sunt în sala de sport, așa cum era și nevoie "

Sper că o să se observe enervarea mea prin mesajul ăla, sper să se enerveze atât de tare încât să arunce telefonul și să nu mai aibă ce spune, apoi să vină aici și să țipe. Bine, poate că am ajuns prea departe cu asta!