Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 24

Isadora

Valerio tot nu-mi dă pace de cateva zile. Îmi scrie mesaje în care vrea sa ne vedem, as fi facut-o cu drag, pentru ca practic eu l-am refuzat și ar trebuii sa am niște explicații pentru el, dar nu am. Nu pot sa îi vad fata și pur și simplu sa îi vorbesc. Mă simt pierdută și nu am nevoie și așa de prea multe probleme.

În ultimul timp am fost prea îngândurată și nu am mai putut sa procesez nimic. M-am gandit ca nu am făcut nimic în legătură cu Valerio, nu l-am bagat in seama și m-am simțit vinovată pentru asta. Apoi m-am simtit si vinovata pentru faptul ca ai mei nu mai știu mai nimic de mine, și mai ales faptul ca sunt împreuna cu un profesor. Trăiesc viața asta de zici ca am nouă, dar nu mă gandesc ca se poate intampla ceva în jurul meu, iar eu sunt ca de obicei cu capul in nori.
Îmi vine să țip pentru tot.

Nu știu dacă acum pur și simplu as avea curajul sa cobor scările la ai mei care probabil iau pranzul și să le spun dintr-o data ca sunt împreuna cu un profesor. Ar suna atat de penal, nu vreau sa imaginez deloc, dar deja simt acea stanjeneala si vina.

În cele din urma totuși îmi adun curajul și ies din camera mea ca sa cobor jos. Ai mei sigur au întrebari pentru seara trecută, pentru ca nici măcar nu le-am spus ca o sa "dorm la Lu acasă cu fetele" pentru ca asta o sa fie gogoasa pe care o sa i le-o îndes pe gat.

Mama sta pe scaunul înalt de la bucatarie, iar tata pregateste cafeaua. Pasesc timid în bucatarie și încerc sa fac o fata de nevinovată, poate totuși nu sunt atat de supărați. Ai mei nu sunt stricti mai de loc, doar își fac griji mari pentru mine, dar în momentul asta parcă o văd pe mama ca ar tipa tare la mine. Cred că mă simt atat de vinovata pentru ca încep sa ma gandesc la toate prostiile.

-Scumpo! spune entuziasmata mama.

Deci e bine, nu o sa tipe la mine așa cum credeam.

-Buna dimineata! spune și mă ia in brate. De ce nu mi-ai spus aseara ca o sa dormi la Lu cu fetele, chiar trebuia sa mă sune Cayetana?.

M-am încruntat pentru o
secundă, dar apoi mi-am revenit pentru ca mi-am dat seama ca prietenele mele, pe care aparent nu le consideram atat de importante, aparent chiar au fost de folos. Mereu mi-am vârât în cap ca stau cu ele doar ca sa nu fiu singura, dar ele chiar înseamna ceva pentru mine.

Am realizat atat de multe în ultima perioada!

-Am uitat, eram prea entuziasmata de seara aia incat am și uitat, sper ca nu ti-ai făcut așa mari griji.

Mama mi-a zâmbit dulce apoi s-a întins spre blatul unde pregătea tata cafeaua și mi-a dat și mie o ceașcă.

-Poate sunt puțin, puțin supărată, spune și face semn din deget. Dar stii ca-mi trece, important ca măcar prietenele tale m-au sunat.

Am zambit subtil și am luat un loc pe scaun. Mi-am luat cana de cafea în mâni și aproape ca am băut tot lichidul dintr-o înghititura. Sunt clar stresata, sper sa nu se observe asta, mai ales la liceu.

-Neata scumpo, mă saluta tata cu cafelele in mana.

Îsi ia una în mana la fel face și mama.

-Ce planuri ai pe azi? întreabă el mult prea curios ca de obicei.

-Nu știu dacă am neapărat unul, azi dacă tot stam acasa, nu stiu ce as putea sa fac, avand in vedere ca deja a trecut aproape jumatate din zi.

Cu Nate am stat trei ore de la unsprezece in acea livada pe care a inchiriat-o doar pentru noi, apoi m-a dus acasa.

-Mai iesi tu pe afara, cu vreun baiat poate. Apropo de asta, cu Valerio nu te mai vezi?

Am oftat si mi-am dat ochii peste cap iritata.