Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 9

Isadora

Oricât de mult voiam să îl țin la distanță pe Domnul Herrero și să pot să îl plac nu am putut. De fiecare dată un gând ca să îi fac ceva rău îmi venea în minte. Vreau să mă joc cu el în cele mai periculoase jocuri. Vreau să îi arăr că nu se poate comporta așa cu mine, pentru că este clar ca nu se comportă cu mine ca un profesor normal. Iar mesajele de aseară a dat dovadă de asta. Alt profesor nu ar fi spus asta, sunt sigură.

Încerc să mă concentrez pe ce îmi spune Freya, dar sunt prea stresată, și nu pot să mă calmez. Nu mai vreau să îmi umplu capul cu toate prostiile, dar nu pot! Nu pot să îmi scot din minte comportamentul lui și lucrurile astea care se întâmplă între noi. Defapt...ce dracu se întâmplă între noi? Pentru că nu se întâmplă nimic. Doar vrea să se joace cu mine. Și nu o sa îi iasă. Nu o sa îmi fac scenarii false. Ăsta e adevărul.

-Doamne, deci sunt așa de stresată! Mi-au transpirat mâinele și stomacul mă strânge, nu știu de ce naiba simt asta când urmează să mă întâlnesc în seara asta cu el. Chiar nu mi s-a mai întâmplat asta niciodată...

Încerc să procesez faptul ca Freya probabil este îndrăgostită, după modul în care îmi povestește de tipul ăla.

-Îl placi mult, îi spun evident.

Își întoarce privirea spre mine și mă privește sceptică. Am spus ceva greșit? Nu. Pot să îmi dau seama când cineva place pe cineva. Defapt nu este și clar?
-Da' oare cum arată? Sper că e frumos că nu mi-a trimis nici o poză.

Îmi evită întrebarea. Ceva la ce m-aș fi așteptat de la ea. E normal să nu recunoaștem unele lucruri. Uneori e mai bine, dar depinde și în ce situați...

-Nu știu Freya, vă vedeți azi și o să vezi.

Oftează și se mai dă puțin cu rimel. Mi-a povestit multe în timp ce am stat în baie ca să își facă machiajul, eu însă m-am dat cu puțin ulei de buze roșu și atât.

-Pari puțin cam abătută, s-a întâmplat ceva?

Îmi iau privirea din oglindă și mă uit la ea. Privirea ei îmi analizează fața, probabil încercând să distingă ceva de pe ea. Nu știu dacă o poate face prea bine. Dar așa tare este evident ca nu sunt în apele mele? Cred că masca mea de azi nu este așa bună.

-Nu, nu am dormit bine în seara asta.

A aprobat din cap și nu a mai spus nimic. Nu știu dacă m-a lăsat în pace pentru că m-a crezut, sau pur și simplu nu a vrut să intre mai adânc decât trebuia. Freya își știe limitele și pare că mă înțelege. De asta îmi și petrec timpul cu ea, mă simt de parcă aș fi la locul meu.

Ieșim din baie și mergem în aceeași direcție pentru că azi avem o activitate la engleză cu clasa ei. Eu și cu Freya suntem de aceeași vârstă, doar că în clase diferite. Și azi Domnul Herrero a decis să ne unim și să facem o activitate.

Intrăm în clasă și deja pot să observ agitația dintre cele două clase. Poate am întârziat puțin dar nu îmi pasă. Domnul Herrero este la birou și aranjează un carton mare pe care este un copac. Trec plictistă pe alături și mă pun în banca mea. Lu se întoarce spre mine.

-Acum nu mai stai cu noi și stai cu ea? spune ofticată și accentuează fiecare cuvânt.

Îmi dau ochii peste cap și clatin din cap.
-Ba stau și cu voi, nu mai dramatiza.

Lu pufnește și se strâmbă. Este singura care ar începe o conversație de genul dintre Rebeca și Cayetana.

-Nu dramatizez, știi că nu o fac, doar că este evident!