Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 13

Isadora

  Simt cum razele soarelui se strecoară în camera mea, cu o lumină strălucitoare și blândă. Îmi deschid ochii ușor, fără să mă grăbesc. Nu aș mai spune că mă doare capul cum m-a durut toată săptămâna asta, ba chiar azi mă simt atât de bine încât cred că aș putea sări și cu parașuta. Dar totuși cu toate astea mai lenevesc puțin în pat.

  Mă ridic în picioare și mă îndrept spre baie pentru a îmi face rutina de dimineață. Însfârșit îmi permit să îmi spăl și capul, pentru că în zilele astea de-abia mă țineam pe picioare și de-abia mi-am făcut un duș, au fost niște zile în care de-abia am rezistat fără să fac vreo criză, deși chiar nu mai aveam mult.

  Mă simt mult mai bine după ce am părul curat, la fel și corpul, mă simt mult mai vie acum.

  Îmi deschid dulapul pentru a alege ce haine să îmi iau azi. O să optez pentru ceva lejer, un top alb, un crop cu mânecă lungă și pantaloni de trening la fel albi. Totul alb azi. Arată destul de drăguț  look-ul meu.

  Cobor sau mai bine zis mai sar câteva trepte ca să ajung jos. Știu că în bucătărie o să o găsesc probabil pe mama pregătind mâncare dietica special pentru mine. Ia dat o vacanță bucătăresei noastre pentru că a refuzat ca oricine altcineva să îmi poată face mâncare în afară de ea. Urăsc dieta asta!

  Mama a fost foarte, dar foarte îngrijorată când a auzit de problema mea de sănătate. M-a certat că nu am avut grijă de mine, și mi a interzis multe lucruri, precum; să beau energizante, să consum alcool și să nu mai mănânc dulciuri. E un adevărat calvar asta pentru mine, s-ar putea să dureze mai mult de o lună toată dieta asta.

  Cu mama eram obișnuită cu grija ei, însă când și tata m-a certat, chiar m-am simțit puțin stânjenită să primesc așa multă atenție. Mai pe scurt, zilele astea au fost un calvar pentru mine, nu e de loc viața mea obișnuită în care trăiam eu.

  -Neața' mamă! m-am așezat pe scaun, și am privit cum pregătește un platou cu tot felul de bunătăți.

  S-a întors spre mine și m-a privit confuză, apoi mi-a zâmbit sincer.

  -Neața' scumpo, ce e cu tine așa devreme?

  Mă uitam la unghii în timp ce mă jucam cu ele. Nu prea știam cum să îi zic asta lui mama.

  -Păi...mă gândeam să merg la liceu azi, era o alegere spontană, dar nu o spuneam pur și simplu dacă nu mă simțeam bine.

  -Ești sigură ca te simți bine?

  Am aprobat din cap frenetic și am zâmbit.

  -Da! Azi dimineață m-am trezit mai bine ca în celelalte zile, mi-am spălat și capul așa că mă simt total în regulă să plec la liceu, nu mai pot sta așa mult doar în pat.

  Mama mi-a oferit un zâmbet încurajator, apoi mi-a pus pe masă platoul cu mâncare specială pentru mine. Am luat o bucată de pâine și am început să o ung cu brânză, apoi am luat și un ardei. Sincer vorbind nu era chiar așa rea dieta, adică unele dintre mâncărurile astea le mănânc și în viața de zi cu zi. Doar că mai erau unele lucruri, spre exemplu orezul simplu, niciodată nu l-am preferat.

  După ce am mâncat aproape tot din farfurie, pentru că era clar că nu puteam mânca tot, m-am ridicat, i-am mulțumit mamei pentru masă și am plecat spre mașina mea. Doamne! Mi-a fost chiar dor de ea și să conduc. Nu cred că o să se aștepte cineva că o să vin azi la liceu, nu că i-ar păsa cuiva prea tare de prezența mea, totul o să fie o falsitate și toți o să fie șocați să mă vadă și o să mă bombardeze cu întrebări, pentru că deja probabil știu din ce cauză am stat  acasă o săptămână întreagă.