Capitolul 11

849 85 10
                                    

Isadora

  În viață făceam multe lucruri ce după le regretam, și atunci mă ofticam cel mai tare și îmi ieșeam din minți. De câteva zile tot mă frământ pentru faza din biroul Domnului Herrero. De ce naiba l-am atins? Nu înțeleg! Altceva nu puteam să fac în afară de a îl atinge. Am făcut asta din reflex, nu știu, dar simțeam asta în vene, încât nu mi-am dat seama ce dracu fac. Nu aș vrea să știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu mă oprea.

  Am înțeles căDomnul Herrero e o stâncă fără culori deschise, doar întunecate. Așa că nu o să încerc să mai negociez cu el și o să păstrez o relație strict profesională.

  Am auzit soneria de la intrare, așa că mi-am șters mâinele transpirate de fusta mea albă mulată și am coborât scările în grabă, când mai aveam încă două scări le-am sărit de era să cad în cap, dar nu contează, nu știu de ce mă grăbeam. Poate pentru că nu îmi place ca cineva să aștepte. Am deschis ușa și Freya a sărit pe mine.

  M-a îmbrățișat strâns cu mâinele în jurul gâtului meu. Am zâmbit și mi-am înfășurat mâinele în jurul corpului ei, ca un koala. Am auzit cum a chicotit, apoi și-a îndreptat privirea spre mine. Mi-a oferit un zambet strălucitor, apoi am văzut ca are o sacoșă în mână pe care a ridicat-o în sus.

  -Uite ce am aici! chițăie și flutură sacoșa, apoi scoate din ea o șampanie roz și un vin roșu. Wow!

  O conduc amuzată spre bucătărie, și iau două pahare.

  -Vin sau șampanie?

  Se uita la mine de parcă am înjurat-o.

  -Vin!

  Pufnesc și deschid vinul turnând-ul în pahare. Îi dau paharul mai aproape de ea și mă pun pe scaunul înalt de lângă.

  -Ți-ai luat costum de baie?

  -Mă așteptam să îmi dai tu unul, spune și ridică din umeri luând o gură de vin.

  Aproape că mă înec în timp ce îmi beau vinul.

  -Desigur! Am spus și am început să râd.

  Eu trebuia mereu să împrumut haine prietenelor mele când era vreo petrecere, nu chiar mereu dar se întâmpla destul de des totuși.

  -Nu te temi că Domnul Herrero o să te ia din nou la rost? o aud pe Freya dintr-o dată.

  Îmi dau ochii peste cap și dau tot vinul pe gât.

  -Domnul Herrero nu are decât să mă pupe în fund, ca să nu zic în cur.

  Freya începe să râdă zgomotos, apoi dă peste cap tot vinul. Sincer nu îmi pasă dacă Domnul Herrero ar spune ceva, și oricum de unde să știe el că  fac o petrecere? Nici măcar nu am ore cu el mâine așa că nu are de unde să afle, vreau să profit de faptul că azi e ultima zi in care ai mei nu sunt acasă, vin maine la ora 11 dimineața. Așa că am timp destul ca să îmi fac de cap.

  -Ești belea, Isa, cred că omul ăsta are deja cap pătrat!

  Surâd. Nici nu mă îndoiesc.

  -Să îl aibă și dreptunghi că nu îmi pasă, nu e el taică-miu să îmi zică ce și când să fac, până și tata nu îmi spune ce să fac, deci, dau din umeri și îmi mai torn niște vin.

  -Prietenele tale nu vin?

  Mă încrunt neînțelegând ce spune, apoi îmi dau seama.

  -A, da, o să ajungă și ele în curând probabil, cred că în același timp cu Luca, restul lumii vine la 20:00.

Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum