Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 35

Nate
Peste un an jumate

  Am mai ridicat încă un măr ca să văd dacă nu este stricat. Avea un punctuleț mic și maro, dar nu vedeam să fie o problemă pentru o plăcintă de mere. M-am uitat prin toată livada de mere ca să văd dacă mai iau vreu măr, dar apoi am văzut că dădeau pe afară din coș deja, așa ca am oftat și m-am îndepărtat spre ieșire.

  I-am îndeplinit visul Isadorei de a avea o livadă de mere în casa noastră. Ne-am mutat aici cam cu vreo trei luni înainte ca Isadora să nască gemenii. E o casă de-a dreptul mare. Nu voiam să fie chiar așa mare, dar având în vedere că avem doi copii, aveam nevoie de un spațiu mare.

  Casa avea două etaje, dar destul de mari și cu multe camere. O cameră comună pentru gemeni care e la etajul doi, apoi încă două tot pentru ei, ca să stea acolo când cresc mai mari, dar până atunci stau în aceeași cameră. Apoi o cameră de joacă la parter, cu tot felul de jucării inteligente. Ne-am gândit că ar fi bine și o sală de sport, nu una mare dar suficientă. Camera noastră care este exact lângă a gemenilor. Am și un birou la parter, o bucătărie imensă, Isadora nu prea gătește, dar nu mă întrebați de ce a vrut o bucătărie așa mare. Și mai multe chestii se află în casa asta, încât mi-ar lua mult prea mult să le enumăr.

  Când am ieșit din livadă, care era aproape de piscină, am văzut-o instant pe Emilia împreună cu Diego în piscina de copii cu acoperiș de cap de rechin pe care le-am pus-o ca să se bălăcească. Am zâmbit până la urechi de la această imagine, și mi-am propus să duc coșul de mere în casă la Isadora, apoi să la duc la gemenii și să îi smotocesc puțin.

  Sunt atât de drăgălași amândoi. Știți de obicei copii mici nu arată chiar foarte bine, dar jur că atunci când i-am văzut m-am topit instant.

  Ochii verzi a lui Diego, m-au făcut să îl iubesc atât de tare, iar părul roșcat a Melisei m-a făcut să îmi amintesc de momentul când am văzut-o prima oară pe Isadora. Avea ochii ei, dar îmi semăna leit mie. Știți voi...fata seama cu tata, băiatul cu mama.

  Ambii erau roșcați oricum, fapt ce mă bucura extrem, pentru că părul roșcat a devenit moartea mea de când am cunoscut-o pe Isadora.

  M-am pus pe vine și i-am privit pe ambii. Se stropeau ambii cu apă, defapt mai mult Diego pe Melisa, aceasta se enerva și încerca cumva și ea să îl stropească.

  -Papá! s-a plâns aceasta și a arătat spre fratele ei.

  Am început să râd. Pentru că îmi plăcea atât de tare să îi văd cum se ciondănesc, dar în același timp se și iubeau foarte mult. Legatura dintre gemeni chiar era reală. Uneori nu pot dormi unul fără altul. Isadora o culca pe Melisa, iar atunci când a pus-o în pătuțul ei, a început să plângă atât de tare încât ai spune că o tăia.

  Ne-am chinuit foarte mult să o calmăm, și nu am reușit, până lui Isadora i s-a aprins un beculeț în cap ca să o pună alături de Diego, care oricum și aceasta plângea din cauză ca a auzit-o pe sorsa.

  Acum că sunt mai mari am încercat să îi dezvățăm de chestia asta și să doarmă singuri. Oricum de când s-au născut nu i-am obișnuit să doarmă cu noi. Da, aveau paturile în camera
noastră, dar niciodată nu au dormit cu noi. Devine greu să îi dezveți după.

  -Meli, prințeso, nu vă mai ciondăniți atât, am spus pe o voce blândă.
  Ea a arătat spre Diego și a țipat:

  -Diii!

  Așa îi spunea ea fratelui ei, iar el îi spunea "Mi" mă amuza enorm cum se strigau ei și vorbeau.

  -Nate! Am auzit-o pe Isadora din bucătăria care avea deschiderea spre curtea din spate.