Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 34

  Peste 4 luni
Isadora

  -Dumnezeule! E chiar ceea ce credeam eu.

  Îmi întorc puțin capul ca să pot vedea și eu ceva, dar nu o pot face. Femeia asta a pus monitorul ăla în așa fel încât nu pot vedea nimic.

  Îmi întorc privirea spre Nate, în speranța că poate pe fața lui o să pot găsi un răspuns, dar nu. Fața lui este încruntată și confuză.

  Mă sperii și mai tare.

  -Nu știu dacă e chiar ceea ce cred eu...murmură Nate.

  Încep să mă agit, și asta nu e bine, în primul rând: sănătatea mea și în al doilea rând: sănătatea copilului.

  -Aveți gemeni! chițăie femei.

  Pardon, sănătatea copiilor.

  STAȚI CE? A COPIILOR? Gemeni?

  Sunetul din jurul meu parcă se reduce, iar singurul lucru pe care îl mai aud este pulsul care îmi bate tare în urechi. Gemeni...asta înseamnă ca o să am burta așa de mare... și așa o am imensă la doar patru luni, de asta i-am spus lui Nate să mergem la un doctor să vedem care e problema.

  Să am un copil, defapt doi copii la 19  ani, nu e chiar ceea ce îmi doream eu, și asta mă stresează foarte mult, pentru ca nu sunt pregătită.

  Nopți întregi nedormite, multă grijă, țipete, ba chiar o să trebuiască să îi și alăptez, sânii deja mă dor îngrozitor.

  Așa o să parcurgă probabil următorii doi-trei ani până o să mai crească copii.

  Doamne...

  -Hei, iubito! Respiră!

  Am realizat că plâng și respir scădat abia când Nate mi-a atins mâna și mi-a vorbit.

  -N-ate eu cum...

  Am vrut să îl întreb cum o să mă descurc dar nu am putut scoate cuvintele pe gură. Eram într-o stare prea mare de șoc.

  -Domnișoară, nu trebuie să vă stresați când...

  -Pot să vorbesc singur câteva minute cu soția mea? a întrebat ferm Nate și i-a întors o privire urâtă.

  Nu am putut vedea mai nimic din cauza lacrimilor ce curgeau fără voia mea pe față.

  I-am simțit buzele lui Nate pe fruntea mea, și respirația lui caldă. M-am calmat puțin, dar nu îndeajuns.

  -Totul o să fie bine, o să vezi. Eu sunt aici, mama ta e aici, la fel și mama mea. O să te ajute amândouă cu ce pot, nu te stresa. Nu o să fii singură.
 
Știam asta, dar toată procedura asta de naștere...îmi e așa frică. Nu știu cum o să pot rezista cu o burta imensă, apoi să și nasc bebelușii. O să fie cel mai mare calvar din viața mea.

  Și știți care e partea cea mai rea? Că nici măcar nu mă pot bucura cum trebuie de copii mei, copii noștri. A mei și a lui Nate. Cu bărbatul pe care îl iubesc.

  -Mi-e frică să nasc, am recunoscut eu. Nate, sunt doi copii, doi! Înțelegi?

  Am ridicat puțin vocea, pentru ca sunt disperată, și aș distruge orice în calea mea acum.

  -Știu, știu, o să te obișnuiești cu ideea, iar eu o să aranjez tot ca nașterea ta să fie mai ușoară, și chiar și parcursul sarcinii. O să mergi dacă vrei la specialiști care vorbesc cu mame tinere pentru a le spune cum stă treaba, și o să fie bine, o să vezi.