Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 22

ATENȚIE! Cei care au citit capitolul 22, ăla de fapt era 23, iar ăsta este 22 cel adevărat. Imediat îl pun și pe 23 care l-ați citit deja.

Isadora

Starea mea din ultimul timp nu apartinea tocmai acestui eveniment, insa eram târâtă de prietenele mele aici. Nici macar nu mai aveam energia destula ca sa ma opun, pentru ca atunci cand vreau o, fac, dar acum nu mai aveam de loc putere sa ma iau la cearta cu ele. Asa ca uite-ma aici intr-o sala imensa pentru asemenea evenimente ca ăsta. Îmi venea sa ma arunc de la etaj, dar nu asta conta acum.

Azi e suprinzator de cald. Incepe sa vina vremea aia cand se face extrem de cald. Nu imi place cand e frig, insa nici cand e asa de cald. Problemele mele de sanatate nu prea corespund cu vremea, pentru ca aproape imi vine sa lesin.

-Hey, Isa! ma saluta entuziasmata Freya, fata i se schimba cand ma vede așa.

-Esti bine?

Era chiar ciudat ca cineva sa ma intrebe daca sunt bine sau nu. Deobicei lumea nu prea o facea, asa ca ma simteam oarecum bine sa vad din partea cuiva atata grija, si mai ales de la o prietena, pentru ca de grija lui Nate sa spunem ca m-am obisnuit.

-Da, ma doare putin capul din cauza caldurii, insa o sa imi treaca, nu e ceva grav.

Nu stiu daca spuneam asta ca sa ma linistesc pe mine sau pe ea, pentru ca eu ma simteam efectiv ca naiba. Deabia ce inceracm sa ma tin pe picioare, iar capul meu cred ca e mai greu decat o piatra.

-Esti sigura? Nu prea pari...

Mi-am pus mâna la frunte si mi-am închis doua secunde ochii ca sa imi mai potoesc ceața din ei.

-Da! Probabil arăt asa din cauza ca e prea cald aici, iar fața mea este rosie, am incercat sa o linistesc in încercarea de a o asigura ca sunt bine.

Nu am nevoie de atentie.

-Nici macar nu esti rosie, prostuto, ci palida. Nu stii sa minti, spune apasat apoi ma ia de mana.

-Heiii, ce faci? o iau la rost cand ma trage dupa ea afara din sala.

Nu ma baga in seama până in momentul in care ajungem langa usa baii.

-Te duc la baie, e mai racoare acolo, si sa te dai si cu apa pe fata.

M-am incruntat exasperata. Oboseam de la atata grija din partea ei.

-Uite Freya, apreciez ca iti pasa cu adevart de mine, dar nu e nevoie sa ma salvezi de fiecare data de problemele mele, nu sunt responsabilitatea ta.

Ofteaza si ma trage înăuntrul băii, dupa care inchide ușa cu cheia, probabil ca sa nu intre cineva peste noi.

-Ah...pai stii...se balbaie ea.

M a uit confuza la ea. Ce naiba are? Parca acum cateva secunde mai avea putin si ma lua pe sus ca sa ma duca la baie.

-Ce e Freya?! oftez exasperata.

-Nu stiu cum sa iti spun, dar atunci cand ai lesinat pe hol, nu eu te-am gasit si te-am dus la cabinet, ci Domnul Hererro.

Am facut ochii cat capele. Am simtit cum ceva a aparut in stomacul meu, si deodata ma ia cu frigul din cauza fiorilor ce imi trec prin tot corpul.

-De unde stii? am soptit, nerecunoscandu-mi vocea.

-Pentru ca atunci cand mergeam spre cabinet, in acelasi timp a iesit si el, a înteles ca mi-am dat seama ce s-a întamplat, asa ca aproape ca m-a amenintat sa nu iti spun nimic, dar consider ca acum ar trebuii sa stii, tinand cont relatia voastra, si nu incerca sa negi, pentru ca stiu ca e mult mai mult de atat precum pare.