Flăcările Interzise Ale Iubirii #1 (Seria Interzis)

Capitolul 29

Isadora

  Pășeam încet pe holurile școlii, fiecare pas reverberând ușor pe gresia rece, ca un ecou al ultimelor două săptămâni pline de absență și incertitudini. Revenirea mea la școală era marcată de o amestecare de emoții - o neliniște subtilă și o determinare reînnoită.

Desi au trecut doar doua saptamani de cand nu am mai fost la liceu, s-au simtit ca zece. Având in vedere cum le-am petrecut chiar au trecut destul de greu si plictisitor. În marea majoritate a timpului am stat acasa, in pat,si ieseam doar atunci cand mai treceau Luca si Freya pe la mine. Doar ei stiau adevăratul motiv pentru care am stat acasa, restul credeau ca sunt bolnava, care a fost si asta o bucata din adevar, dar nu cea esențială.

M-am înscris chiar si în echipa de majorete din liceu, pentru că oricm nu aveam ce face cu viata mea mai bun. Freya a fost fericita sa stie ca o sa fiu in echipa ei. Sper doar sa nu o dezamagesc, fiindca înscrierea asta a fost de pura plictiseala, nimic mai mult. Dar poate totusi iese ceva.

-Hai ca te-ai descurcat bine azi! exclama Freya în drum spre dulapioare.

-O spui doar ca sa nu o iau razna mai tare decat deja am luat-o?

-Nu! O spun pentru că, chiar asa este, sunt sefa la majorete înca din clasa a 9-a, si multe fete noi care au venit nu au reusit sa faca ce ai facut tu, cred ca ai avut un talent ascuns.

Încep sa râd zgomotos de la remarca ei. Pe bune? Talent? Nu prea cred asta, eu nu am talente.

-Atunci e bine, daca spui tu asta...

O aud cum bombana prin spate ceva ca sunt încăpățânată. Da, asta mai este o trasatura de a mea foarte cunoscuta.

Mi-am deschis dulapul pentru a îmi lua hainele de schimb, dar am ramas uimita cand am vazut ce se afla înauntru.

Un buchet cu lalele de un mov închis orbitor. Am cascat gura de la frumusetea buchetului, dar în acelasi timp un val de panică m-a cuprins.

L-am luat usor în mâini si l-am analizat. Are un biletel înauntru, împachetat frumos. Îl deschid în sperananța ca sa nu fie anonim si sa scrie numele de la cine l-am prmit.

Citesc atent fiecare cuvant:

Ce ai zice sa ne vedem? Nu sunt chiar atât de rău, si nu musc. Vino la Parcul El Capricho.
PS: Te-aș ruga sa vii singura o să îmi dau seama, promit ca nu îti fac nimic. Te las sa ma omori tu, daca te-as atinge.
Cu respect, Viciente.

Stomacul mi s-a strans de emotii. Nu îmi venea sa cred ca tocmai el mi-a trimis o scrisoare si un buchet de lalele mov, ceea ce înseamna admiratie.

Nu mai stiu ce sa cred. Ba vrea sa îmi strice relatia, ba vrea sa ne vedem si imi daruieste flori. este foarte ciudat omul, dar trebuie neaparat sa ma vad cu el.

-Dumnezeule! Ai primit flori, de la cine sunt?

I-am dat biletelul ca sa vada singura. Își încruntă sprancenele și îl ia în mâini, citindu-l rapid.

-Viciente...ce intenții crezi ca are?

Dau din umeri.

-Nu stiu, dar un lucru e sigur. Trebuie sa aflu.

Freya a venit mai aproape încruntându-se usor.

-Parcul El Capricho...e destul de retras. Crezi ca e sigur sa mergi?

M-am gândit un moment. Viciente e o enigma, dar stiam ca, daca urma sa descopar ce planuri are, trebuia sa fiu curajoasa.

-Nu stiu, dar nu pot ignora asta. E prea important.