VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 44

- Nu crezi că e cam... ăă, revelatoare?

- Nu. Adică da, dar asta și e ideea. Miresele egarthiene sunt foarte îndrăznețe în ziua nunții. Practic, le arăți tuturor ce-au pierdut.

Glinda pare să se distreze foarte bine pe seama acestui subiect, dar eu încă mă privesc în oglindă îngrozită. E cam... mult. Prea mult, aș putea zice. O să mor dacă mă vede tata așa. Și Lucas, și Kian, și... toată lumea.

- Zău, Glin, nu-mi place... nu mă simt bine. Are și despicăturile astea pe picioare, și decolteul prea adânc, și mânecile transparente...

Practic sunt în pielea goală.

Prietena mea devine serioasă.

- Păi, asta-i altceva. Nu vrem să te simți prost în ziua nunții, asta-i clar. Eu una aș defila cu un asemenea corp, dar nu eu sunt mireasa. Îi spun lui Magrine să facă niște modificări. Stai așa, să văd unde e. Magrine! Magrineee!

Mă uit oftând la rochia despicată pe ambele părți, și la picioarele mele goale până la pulpe. Magrine ăsta e cel mai strict maestru de ceremonii pe care l-am văzut vreodată, parcă văd ce reacție va avea la nemulțumirile mele. Egarthienii chiar iubesc să-și expună cât mai multă piele.

- M-ați chemat, prințesă?

- Lui Ivy nu-i plac decupajele, anunță Glinda, fără nicio introducere. Nu se simte confortabil, în Kadara se îmbracă altfel. Croitorii trebuie să facă niște modificări.

Aș putea să jur că fața domnului Magrine s-a înnegrit cu două nuanțe.

- Alteță, să-mi fie cu iertare... este croiul tradițional al rochiilor regale. Toate miresele s-au îmbrăcat așa, inclusiv mama dumneavoastră și...

- În Kadara au alt port, Magrine.

- Ăă... tocmai de-aceea cred că e important ca Alteța Sa să îmbrace fix acest croi. Simbolizează trecerea ei în proprietatea...ăă, Casei Egarthiene...

Simt că mă trec sudorile. Discuția asta n-o să iasă bine.

- Înțelegeți, domnule Magrine, rochia este superbă, dar aș prefera să acopăr mai mult bustul, sau să coasem la loc una dintre despicături...

Maestrul îmi oferă un zâmbet dulce ca o lămâie.

- Asemenea schimbări ar fi văzute ca o încălcare a autorității și nu cred că vă doriți...

- Zei, Magrine! îl întrerupe Glinda. E vorba doar de niște modificări, de ce trebuie să faci atâta teorie pentru asta?

- Cu iertare, prințesă, o femeie nu înțelege lucrurile astea. Aș îndrăzni să spun...

Se oprește subit, și-mi dau seama de ce. O siluetă a apărut în pragul camerei de probă, una foarte cunoscută mie și pe care o văd prea rar.

Vederea lui Ildris îmi aduce imediat un zâmbet pe față, chiar dacă sunt iritată și nu voiam să fiu surprinsă în mijlocul unei polemici.

- Ah, Alteță! spune Magrine repede. Făceam proba pentru rochia ceremonială, nu-i așa că mireasa Domniei Voastre arată minunat?

- Absolut! mă asigură Ildris, cu ochii scânteind. N-am văzut ceva mai frumos în toată viața mea!

Maestrul îmi aruncă o privire triumfătoare. Zei, se pare că o să pierd lupta asta.

- Lui Ivy nu-i place! intervine Glinda.

- Ce?

Îmi șterg mâinile transpirate de mătasea rochiei.

- Nu că nu mi-ar plăcea...